„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Biblia - verset cu verset: „Numele nu foloseşte la nimic dacă cel ce îl poartă este lipsit de virtute“
Facerea 5, 12: „Cainan a trăit o sută şaptezeci de ani şi atunci i s-a născut Maleleil.“
Numele acestui nou-născut, Maleleil, înseamnă lauda lui Dumnezeu sau cel ce laudă pe Dumnezeu. Încă o dată se observă că numele pe care strămoşii noştri le dădeau copiilor sunt extrem de sugestive, în conformitate cu trăirea lor şi raportarea la Dumnezeu. „Deci, nici noi să nu dăm nume întâmplătoare copiilor noştri, să nu le dăm numele bunicilor, ale străbunicilor sau ale celor ce au strălucit în neamul nostru, ci numele sfinţilor bărbaţi care au strălucit în virtute, al celor care au avut multă îndrăznire înaintea lui Dumnezeu. Dar mai bine spus, nu trebuie să se bizuie numai pe numele acestora nici părinţii, nici copiii care primesc aceste nume! Numele nu foloseşte la nimic dacă cel ce îl poartă este lipsit de virtute; ci trebuie să aibă nădejdea mântuirii în săvârşirea faptelor de virtute; nu trebuie să se laude cu numele ce-l poartă, nici cu înrudirea cu sfinţii bărbaţi, nici cu altceva, ci cu îndrăznirea ce le-o dau propriile lor fapte. Dar mai bine spus, nici cu acestea să nu ne lăudăm, ci mai cu seamă atunci să ne smerim şi să fim modeşti, când putem aduna mare bogăţie de virtute“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur legat de numele ce-l purtăm încă de la naştere.