„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Biblia - verset cu verset: Numele strămoşilor biblici, păstrate în denumirile aşezărilor geografice
Facerea 11, 20: „Ragav a trăit o sută treizeci şi doi de ani şi atunci i s-a născut Serug.“
Fiul lui Ragav, Serug (â viţă; ramură), este păstrat ca nume, Sarugi, în textele acadice, şi ca nume de oraş, Şarugi, la vest de Haran, în textele asiriene. Faptul că numele unor strămoşi biblici s-au păstrat în timp ca denumiri ale unor comunităţi nu reprezintă o noutate, această situaţie fiind întâlnită în multe cazuri şi la strămoşii prezentaţi în versetele precedente şi reprezintă o dovadă a rădăcinilor puternice pe care le-au prins neamurile strămoşilor respectivi în cetatea pe care au format-o şi au dezvoltat-o ulterior, multe nume ale familiei lor rămânând legate de cetăţi ale regiunii timp de sute de ani şi, în unele cazuri, timp de milenii. Numele de Serug, spre exemplu, prezent în versetul de mai sus, se reflectă în oraşul Şarugi. Nahor, fiul său, a dat numele său cetăţii lui Nahor (capitolul 24, versetul 10), Til-Nahiri de mai târziu, aproape de Haran. Este posibil ca Haran, o cetate importantă în timpul celui de-al doilea şi întâiului mileniu î.Hr. - ale cărei ruine sunt reprezentate în imaginea alăturată, despre care se spune că ar fi rămăşiţele primei universităţi islamice -, să fi primit numele acesta în cinstea lui Haran, fratele lui Avraam. Memoria lui Peleg, tatăl lui Ragav, trăieşte în numele cetăţii Paliga, de la gura râului Habur. Aşezarea Til-şa-turahi de pe râul Balik poate să perpetueze numele lui Terah. Aceste nume de localităţi reprezintă o dovadă că familiile înaintaşilor lui Avraam au ocupat în timpurile străvechi aceste regiuni.