Biblia verset cu verset: O culme a răutăţii

Facerea 6, 4: „În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.“

Ţinând cont de vechimea timpurilor la care fac referire versetele capitolelor cărţii Facerii, unele pasaje pot părea greu de înţeles privindu-le din perspectiva vremurilor în care trăim astăzi. Versetul de faţă întăreşte parcă această perspectivă, fragmentul făcând referire la o „specie“ de oameni numiţi „uriaşi“, la care ne e greu să ne gândim. În Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, aflăm despre menţiunea acestora că reprezintă un „text enigmatic“ prin „inserţia unei străvechi tradiţii pe care autorul Genezei nu şi-a permis s-o omită. În limbajul biblic, fii ai lui Dumnezeu sunt oamenii superiori, evoluaţi, virtuoşi, în timp ce fii ai oamenilor sunt cei inferiori, primitivi, instinctuali, păcătoşi. Din unirea acestor două specii atât de diferite s-au născut uriaşii, ca o culme a răutăţii de pe pământ, răutate pe care Domnul o va eradica prin potop“. Se observă aşadar interpretarea în sens metaforic a cuvântului „uriaş“, cu înţelesul de punct înalt sau vârf al răutăţii.

Sunt destule însă supoziţiile privind acei uriaşi referitoare chiar la constituţia fizică a respectivilor oameni. „Femeile au născut aceşti monştri, Dumnezeu urâţind şi frumuseţile trupurilor omeneşti, din pricina neînfrânării poftelor desfrânate ale celor ce se împreunau. De aceea cei născuţi erau giganţi, adică sălbatici şi robuşti, care pătimesc de o mare urâciune, dar sunt superiori altora prin mărimea trupurilor. De aceea e de ştiut că cuvântul Scripturii obişnuieşte să numească uriaşi (giganţi) pe cei foarte robuşti“, spune Sf. Chiril al Alexandriei. Trebuie menţionat că, în trecut, la toate popoarele exista reprezentarea dimensiunii supraomeneşti a generaţiei mitice: Ghilgameş, la sumerieni, Thor, Ymir şi dolmii la germani, Titanii, Giganţii, Ciclopii la greci etc. Autorul biblic se referă la o legendă populară despre giganţi (nephilim), titani orientali născuţi din unirea muritoarelor cu fiinţe cereşti. Scriitorul reînvie amintirea unei stirpe insolente de supraoameni, pe care, în final, nu trebuie să-i privim decât ca un exemplu al degenerării crescânde care va provoca potopul.