„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Biblia - verset cu verset: O răzvrătire firească: lupta împotriva păcatului
Facerea 14, 4: „Doisprezece ani stătuseră ei în robia lui Kedarlaomer, iar în anul al treisprezecelea s-au răzvrătit.“
Fragmentul biblic de mai sus confirmă încă o dată caracterul istoric al Sfintei Scripturi. Autorul biblic pare a stăpâni foarte bine aceste noţiuni pe care le relatează cu o acurateţe uimitoare, constituind o unicitate în privinţa izvoarelor păstrate care descriu acele vremuri îndepărtate. Este şi cazul personajului amintit, Kedarlaomer, pe care nu-l regăsim în nici un izvor extra biblic. Împărat al Elamului, el a devenit şi căpetenie a coaliţiei împăraţilor, asta şi prin prisma faptului că ţara pe care o conducea se constituia într-o mare putere mesopotamiană pe vremea patriarhului Avraam. Numele său este unul compus şi înseamnă „slujitor al (zeiţei) Lagamar“. Trebuie precizat că numele mai multor regi elamiţi încep cu cuvântul kudur, „slujitor“, precum Kudur-Mabuk, Kudur-Nachunte şi Kudur-Ellil. A doua parte din Chedorlaomer este transliterarea ebraică a numelui zeiţei elamite Lagamar. Toate acestea denotă caracterul politeist al neamului elamit care va intra în contact, după cum vom vedea, cu patriarhul Avraam şi cu „armata“ sa de slujitori, „oamenii săi de casă“ (versetul 14). Cei doisprezece ani, cât au stat popoarele situate în valea Sidim în robie, nu pot fi evidenţiaţi ca reprezentând o perioadă simbolică, această situaţie ţinând doar de o realitate istorică şi înţeleasă ca atare. Faptul că popoarele înrobite s-au răzvrătit după această perioadă poate fi înţeles ca un apel la libertate pe care o naţiune îl face dând glas firii cu care, individual, fiecare om a fost înzestrat la naştere. În sens spiritual, robia este privită ca o dependenţă de păcat.