Biblia - verset cu verset: Omul, creat să trăiască

Facerea 6, 1: „Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice,“

Versetul de mai sus reprezintă, desigur, doar partea unei fraze care se continuă în versetul al doilea al celui de-al şaselea capitol al cărţii Facerea. Analizând doar această primă parte, autorul biblic subliniază înmulţirea neamului omenesc cea exprimată de Dumnezeu Creatorul în momentul zidirii omului: „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi“ (Facerea 1, 28). Din nefericire, însă, despre înmulţirea omului se poate spune că a fost direct proporţională cu înmulţirea păcatului, căci, în versetele din acest capitol al VI-lea, vom afla cum a hotărât Dumnezeu să şteargă păcatul de pe faţa pământului prin pedepsirea omului printr-un cataclism.

După căderea în păcat şi alungarea din rai, oamenii au continuat să mărească distanţa între ei şi Dumnezeu. După păcatul fratricid al lui Cain, omenirea s-a îndepărtat tot mai mult de viaţa virtuoasă care putea să le aducă mântuirea. Una dintre consecinţele căderii a fost şi schimbarea modului de vieţuire, dintr-unul duhovnicesc într-unul fizic. „Omul era menit să trăiască etern, dar prin alegerea plăcerii temporare, sensibile, a atras asupra lui o durere care a introdus în viaţa lui o lege a morţii, care - văzută din perspectiva scopului divin - se află acolo pentru a pune capăt fugii sale distructive de scopul său natural. Astfel, moartea este culminarea durerii. Pe de altă parte, omul este însă creat să trăiască şi omenirea îşi primeşte viaţa, după cădere, tocmai prin această poftă, relaţia sexuală, care este un exemplu perfect de plăcere senzuală şi care duce, de asemenea, la o naştere prin durere“, explică Sfântul Maxim Mărturisitorul. Şi dacă e să ţinem cont de versetul următor, „Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit“, despre care vom vorbi mâine, observăm cum venirea la existenţă a lui Adam s-a transformat prin cădere într-o lege a zămislirii şi a naşterii omului, prin înmulţirea omului, şi, paralel, într-o dezvoltare a răutăţii, prin sporirea păcatului.