Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Osânda

Biblia - verset cu verset: Osânda

Un articol de: Lucian Apopei - 07 Iul, 2008

Facerea 3, 17:

„Iar lui Adam i-a zis: «Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: „Să nu mănânci!“, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!»“

Iată că Adam „dobândeşte“, prin păcatul săvârşit, „calitatea“ de muritor şi de ostenitor al pământului. Ca unul care trăia fără griji, în ascultare de Dumnezeu şi având o viaţă neprihănită, care i-a fost rânduită dintru început, Adam, devenit rob al păcatului, îşi schimbă condiţia sa. „Prin osânda dată de Dumnezeu lui Adam se defineşte acea schimbare produsă în poziţia omului faţă de lume: el devine din rege al naturii - sclavul ei şi din artist - grădinar“, spune teologul rus Serghei Bulgakov.

Sfântul Maxim Mărturisitorul explică ideea de blestem pe care îl primeşte Adam: „Ce este pământul blestemat de Dumnezeu în faptele lui Adam şi ce înseamnă a se hrăni omul din el întru necazuri? (...) Pământul blestemat în faptele lui Adam este trupul lui Adam, necontenit blestemat prin faptele lui, adică prin patimile minţii lipsite de pământ, la nerodirea virtuţilor, care sunt fapte ale lui Dumnezeu. Din trupul său se hrăneşte omul cu durere şi cu întristare multă, bucurându-se doar cu puţina dulceaţă ce i-o dă el. Din trup îi răsar omului, pe deasupra plăceri stricăcioase, grijile şi gândurile, ca nişte spini, şi marile ispite şi primejdii, ca nişte mărăcini.“

Pedeapsa primită de Adam este privită de Sfântul Ioan Gură de Aur ca o consecinţă a proastei utilizări a libertăţii omului, prin neascultarea de Dumnezeu. Întocmai de aceea, omul nu se mai poate bucura de lipsa necazurilor, a grijilor şi supărărilor, ci le va îmbrăţişa pe toate acestea datorită îndepărtării de Creator: „Eu, îi spune Dumnezeu, când te-am adus pe lumea aceasta, am vrut să fii fără necazuri, fără osteneli şi fără sudori; am vrut să fii mulţumit şi fericit; am vrut să nu fii supus nici nevoilor trupului, ci să fii scăpat de toate acestea, ca să ai deplină libertate. Dar, pentru că nu te-ai lipsit de înlesnirea aceasta, blestem şi pământul, ca să nu dea roade ca mai înainte, când nu-l arai, nici nu-l semănai. Aduc peste tine multe osteneli, multe neplăceri şi strâmtorări, pun în jurul tău necontenite necazuri şi supărări şi te las să faci totul cu sudoare, pentru ca, silit de acestea, să te înveţi necontenit să te smereşti şi să-ţi cunoşti firea“.