„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: „Ostroavele neamurilor“
Facerea 10, 5: „Din aceştia s-au format mulţime de popoare, care s-au aşezat în diferite ţări, fiecare după limba sa, după neamul său şi după naţia sa.“
Forma fragmentului scripturistic de mai sus nu a fost dintotdeauna aceeaşi - evident fondul nefiind schimbat. Astfel, expresia mulţime de popoare, care s-au aşezat în diferite ţări o regăsim în ediţiile mai vechi ale Sfintei Scripturi sub forma ostroavele neamurilor. Ideea de ostrov, conform „Dicţionarului Explicativ al Limbii Române“, reprezintă o „insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare“, de unde rezultă, la fel ca în traducerea noastră a versetului de mai sus, ideea de popoare sau neamuri care trăiau separat, asemenea unor insule. Într-o notă a Sfintei Scripturi apărută în anul 2001, cu binecuvântarea fericitului întru pomenire PF părinte patriarh Teoctist, aflăm că în acest verset, „după unii comentatori, aici e vorba despre neamurile care au migrat spre vest şi au populat insulele şi ţărmurile Mediteranei. Fraza însă sugerează şi metafora unui pământ plutitor din care se desprind plauri (vezi 10, 32); ideea unităţii primordiale a speciei umane“. Menţiunea „fiecare după limba sa“ reprezintă o prevestire a ceea ce avea să se întâmple după prăbuşirea Turnului Babilonului, anume amestecarea limbilor diferitelor neamuri. Legat de această idee, părintele Serafim Rose precizează că „avem aici o referire la ceea ce se va întâmpla după prăbuşirea Turnului Babilonului. Din cele şaptezeci şi două de tipuri fundamentale de neamuri, omenirea se va împrăştia pe întreg pământul“.