„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: Păcatul, izgonit cu tot cu păcătos afară din rai!
Facerea 3, 24:
„Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.“ Acest ultim verset al capitolului al III-lea al cărţii Facerii descrie „pecetluirea“ grădinii celei din Eden, drumul de acces către pomul vieţii fiind astfel închis oamenilor căzuţi. Evenimentul descris este înţeles în cadrul Bisericii atât la modul concret, faptic, cât şi în sens duhovnicesc. Sfântul Simeon Metafrastul spune că, „în ceea ce priveşte închiderea raiului şi porunca dată heruvimului, ca să-i oprească intrarea, credem că s-au întâmplat în lumea nevăzută, precum s-a zis. Dar aceasta se află şi în fiecare suflet întru ascuns. Căci în jurul inimii roteşte acoperământul întunericului, adică focul duhului lumesc, care nu lasă nici mintea să se întâlnească cu Dumnezeu, nici sufletul să se roage, sau să creadă, sau să iubească pe Domnul după voia sa. Toate acestea îi învaţă experienţa pe cei ce s-au încredinţat pe ei cu adevărat Domnului, prin stăruinţa rugăciunii şi prin pornirea întinsă împotriva celui ce-i războieşte“. Heruvimii puşi să garanteze blocarea accesului către pomul vieţii sunt îngeri slujitori ai Creatorului. În împărţirea pe care Biserica a făcut-o cetelor îngereşti, heruvimii se situează în prima grupă, alături de Scaune şi Serafimi, celelalte şase cete îngereşti fiind Domniile, Stăpâniile, Puterile (grupa a doua) şi Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii (grupa a treia). Întâlnim în acest verset unele elemente despre care trebuie făcute nişte precizări. În primul rând, pomul vieţii preînchipuie Sfânta Cruce, „pentru că prin pom a venit moartea, trebuia ca prin lemn să se dăruiască viaţa şi învierea“, după cum spune Sfântul Ioan Damaschinul. Despre sabia de foc pe care herumivii o ţin în mâini păzind drumul către pomul vieţii, Sfântul Vasile cel Mare spune că ar fi „cu două tăişuri, pe de o parte „sabie înfricoşătoare şi arzătoare pentru cei necredincioşi, iar pentru credincioşi prietenoasă şi cu dulce strălucire“.