Biblia - verset cu verset: Păcatul nepotolit nici de grozăvia potopului

Facerea 9, 18: „Iar fiii lui Noe care au ieşit din corabie erau: Sem, Ham şi Iafet. Iar Ham era tatăl lui Canaan.“

Noe este confirmat ca un nou Adam, o nouă obârşie a neamului omenesc. După cum cunoşteam din Sfânta Scriptură, din fragmetele ce au precedat episodul potopului, el avea trei fii, amintiţi din nou în versetul de mai sus: Sem, Ham şi Iafet. Aceştia trei vor constitui neamurile lumii, pe care, însă, le vom prezenta cu prilejul unor versete viitoare. Ceea ce vrea să scoată în evidenţă fragmentul scripturistic de mai sus este prezenţa unui prim urmaş al familiei naufragiate după potop, Canaan, indicat ca fiind fiul lui Ham. Cei care au comentat această situaţie au văzut o neseriozitate în trăsătura de caracter a tatălui lui Canaan, care se va evidenţia, de altfel, şi în evenimentele biblice care vor urma. De ce spun ei asta? Preluând ideile din comentariul Sfântului Ioan Gură de Aur, ierom. Serafim Rose, spre exemplu, în „Cartea Facerii, Crearea lumii şi omul începuturilor“ spune că „Ham nu şi-a înfrânat pornirile în corabie, ci a zămislit un copil, deşi ar fi trebuit să se înfrâneze, asemenea tatălui şi fraţilor săi. Oamenii din corabie erau în stare de rugăciune şi post. Bărbaţii se înfrânau de la soţiile lor, afară de Ham. Păcatul acesta împotriva rânduielii rugăciunii şi postului arată mai dinainte firea lui Ham“. Şi, într-adevăr, dacă citim cu atenţie versetul de mai sus, observăm prezenţa lui Canaan enumerată printre cei „care au ieşit din corabie“. Părintele Ioan Sorin Usca, în „Comentarii la Cartea Facerii“, spune că, „amintit abia acum, Canaan pare să fi fost conceput chiar în zilele potopului, fapt privit ca indicând neseriozitatea lui Ham“.

Dar iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur în legătură cu ceea ce Sfânta Scriptură precizează mai sus: „Se cuvine să cercetăm pentru ce dumnezeiasca Scriptură, după ce a pomenit de cei trei fii ai lui Noe a adăugat: «Iar Ham era tatăl lui Canaan». Să nu socotiţi, vă rog, că aceste cuvinte au fost aruncate la întâmplare. Nu-i nimic în dumnezeiasca Scriptură care să nu fie spus cu scop, care să nu aibă ascuns mare folos. Pentru care pricină, dar, a însemnat şi a adăugat că «Ham era tatăl lui Canaan»? Pentru că vrea să ne facă cunoscută marea neînfrânare a lui Ham. Pe Ham nu-l potolise nici grozăvia nenorocirii potopului şi nici strâmtoarea din corabie! Fratele lui cel mai mare încă nu avea copii; el, însă, în timpul unei mânii atât de mari şi a prăpădului, care cuprinsese întreaga lume, s-a lăsat târât de neînfrânare, a trăit cu femeia sa; nu şi-a potolit pornirea neînfrânată a poftei, ci, de la început, şi-a arătat gândul lui cel ticălos“.