„Zis-a Domnul: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște cine este Fiul, decât numai Tatăl, și cine este Tatăl, decât numai Fiul și cel căruia voiește Fiul să-i descopere. Atunci,
Biblia - verset cu verset: Pământul spălat de apele potopului, cercetat de pasărea recunoştinţei, a păcii şi a curăţeniei
Facerea 8, 8:
„Apoi, după el a trimis porumbelul, ca să vadă de s-a scurs apa de pe pământ.“ Noe continuă cercetarea împrejurimilor corabiei cu ajutorul păsărilor pe care le trimite din corabie, dorind a afla o dovadă că poate ieşi în siguranţă. „Apoi Noe a trimis porumbelul. Prima dată când a ieşit, porumbelul nu a aflat pomi sau plante din care să mănânce. Munţii erau încă acoperiţi cu mâl. A doua oară porumbelul a găsit o ramură, ceea ce înseamnă că arborii ieşiseră de sub apă şi începuseră să crească, dar încă nu destul pentru a întreţine viaţa. A treia oară porumbelul nu s-a mai întors, fiindcă găsise condiţii de viaţă potrivite. Deci Noe a ştiut că e vremea potrivită să iasă“, spune părintele Serafim Rose în comentariile sale la cartea Facerii. Sfântul Ioan Gură de Aur a făcut o comparaţie între plecarea corbului şi cea a porumbelului, aceasta din urmă nefiind lacomă şi nerecunoscătoare ca prima. „Că acesta e adevărul se vede de acolo că Noe, căpătând bună nădejde de aici, a trimis un porumbel, o pasăre blândă şi prietenoasă, o pasăre plină de recunoştinţă, care nu se hrăneşte cu altceva decât cu seminţe. Porumbelul e o pasăre curată.“ Analogiile între potop şi Botezul creştin sunt subliniate de toţi Sfinţii Părinţi, asemănările dintre cele două evenimente fiind evidente. Versetul de faţă ne conferă o parte dintre elementele care se regăsesc în ambele situaţii - prezenţa apei şi a porumbelului -, ceea ce a dat naştere la numeroase explicaţii din partea celor care s-au ocupat de acest aspect. „Dacă potopul e simbol al Botezului, corbul care nu se mai întoarce semnifică ştergerea păcatului prin Botez. (...) Porumbelul este singura pasăre amintită ca animal de jertfă, fiind în special ofranda celor săraci. Simbolistica sa în Vechiul Testament este relativ variată, în mare măsură încadrându-se tradiţiei antice mai largi, în care porumbelul este simbol al sufletului. Începând cu acest episod, el devine şi simbol al păcii şi al armoniei. În Noul Testament el va deveni simbol al Sfântului Duh“, spune părintele Ioan Sorin Usca.