Biblia - verset cu verset: Para de foc, expresia împlinirii făgăduinţei divine

Facerea 15, 17:

„Iar după ce a asfinţit soarele şi s-a făcut întuneric, iată un fum ca dintr-un cuptor şi pară de foc au trecut printre bucăţile acelea.“

Autorul biblic consfinţeşte acum actul prin care Dumnezeu garantează împlinirea făgăduinţelor făcute patriarhului Avraam. Acest fragment biblic are legătură directă cu versetul 10 al aceluiaşi capitol: „Şi a luat Avraam toate aceste animale, le-a tăiat în două şi a pus bucăţile una în faţa alteia; iar păsările nu le-a tăiat“. Ele s-au materializat deci într-o „ofrandă pe care o mistuie focul însuşi al lui Dumnezeu, aşa cum o va face cu jertfa lui Ilie“, când „s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ“ (III Regi 18, 38).

Explicând versetul biblic pe care noi îl avem în discuţie, Sfântul Chiril al Alexandriei a scris că „era obiceiul Haldeilor să însoţească jurământul cu trecerea printre animalele despicate şi să zică făcând acestea: să fiu ca acestea! Deci Avraam fiind Haldeu după neam şi ieşind de curând dintre ei, Stăpânul tuturor i-a poruncit, ţinând seama de aceasta, să facă jurământul după acest obicei. (...) După obiceiul Haldeilor, focul este chipul lui Dumnezeu, care împlineşte jurământul“.

Fumul şi para de foc care s-au ivit în faţa patriarhului Avraam simbolizează puterea dumnezeiască. Sfânta Scriptură ne arată adesea asemănări ale puterilor divine cu para de foc. Duhul Sfânt se va pogorî ca para de foc, Dumnezeu se va arăta lui Moise în rug arzând, iar pe Sinai în fulgere, iar îngerii sunt adesea înfăţişaţi ca pară, după Psalmi 103, 5: „Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi slugile sale pară de foc“. Totodată, focul şi fumul reprezintă purificarea şi iluminarea, iar fumul, legătura dintre pământ şi cer, sau rugile oamenilor. Trecerea acestor forţe printre „bucăţile acelea“ a fost interpretată de unii comentatori biblici şi ca expresie a judecăţii lui Dumnezeu, cu trimitere la eshatologie, un element care susţine această interpretare fiind menţiunea că „a asfinţit soarele şi s-a făcut întuneric“.