Biblia - verset cu verset: Patriarhii dinainte de potop

Facerea 5, 25: „Matusalem a trăit o sută optzeci şi şapte de ani şi atunci i s-a născut Lameh.“

Matusalem, persoană a cărui nume se traduce prin omul săbiei, a trăit, conform Sfintei Scripturi, mai mult decât oricine pe acest pământ. După textul masoretic, data morţii lui Mathusala (Matusalem) coincide cu data potopului, în vreme ce pentru Septuaginta el ar fi murit la paisprezece ani după potop, fapt care nu concordă cu evenimentele relatate în cartea Facerii, referitoare la potopul care s-a abătut asupra pământului. Istoricul Ieronim a spus, legat de această situaţie, că este necesară adoptarea variantei expuse de textul masoretic. Sunt însă unii cercetători ai Sfintei Scripturi care dau ca soluţie pentru varianta expusă de textul Septuagintei adoptarea ideii că Matusalem ar fi fost păstrat lângă tatăl său, dreptul Enoh - despre care ştim că a fost ridicat cu trupul la cer - până după sfârşitul potopului.

Fiul său, menţionat în acest verset, Lameh, a cărui nume înseamnă sărac, plin de putere, nu are, desigur, nici o legătură cu urmaşul lui Cain, care purta acelaşi nume. Misiunea lui Lameh va fi una deosebită în istoria omenirii, ca tată al patriarhului Noe, despre care ştim că a fost salvat de către Dumnezeu la potopul revărsat asupra omenirii. La naşterea lui, Lameh, conştient de misiunea fiului său şi având, probabil, darul profetic, avea să exclame: „Acesta ne va mângâia în lucrul nostru şi în munca mâinilor noastre, la lucrarea pământului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!“

Dacă e să admitem prima variantă a traducerii Sfintei Scripturi, menţionată mai sus, şi ţinând cont că „Noe, însă, când a venit asupra pământului potopul de apă, era de şase sute de ani“ (Facerea 7, 6), deci patriarhul Lameh murise, înseamnă că cei doi, tatăl şi bunicul lui Noe, nu au pierit în marele diluviu revărsat ca pedeapsă pentru înmulţirea nelegiuirilor pe pământ: „Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ“ (Facerea 6, 6-7).