„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: Patriarhii veterotestamentari, stâlpi ai lumii
Facerea 5, 21:
„Enoh a trăit o sută şaizeci şi cinci de ani, şi atunci i s-a născut Matusalem.“ Versetul de faţă enumeră două persoane biblice istorice cu particularităţi deosebite faţă de precedenţii patriarhi. Tatăl, Enoh, avea să fie strămutat la ceruri la vârsta de 365 de ani, el necunoscând moartea trupească. Pe de altă parte, fiul, Matusalem, avea să rămână în istoria biblică drept cea mai longevivă fiinţă umană care a trăit pe pământ, anume 969 de ani. Aceste date au fost păstrate cu sfinţenie de către autorii Sfintei Scripturi, de vreme ce, peste câteva mii de ani, Sfântul Evanghelist Luca avea să-i menţioneze pe ambii patriarhi în genealogia neamului Mântitorului Iisus Hristos pe care a alcătuit-o (capitolul 3, versetul 37-38: „Fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul Iaret, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu“). Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre Enoh că „a plăcut lui Dumnezeu după ce s-a născut Matusalem; şi spune mai departe că a săvârşit fapte de virtute nu câţiva ani, ci două sute“, adică un număr de ani perfect, dacă e să ţinem cont că la 165 de ani ai săi s-a născut Matusalem şi în total, toţi anii lui Enoh pe acest pământ aveau să fie 365, adică numărul unui ciclu solar complet. În comentariile la cartea Facerii ale părintelui Ioan Sorin Usca aflăm despre Enoh că „se distinge de ceilalţi patriarhi prin câteva trăsături: are viaţa cea mai scurtă, dar care atinge un număr perfect, este posesor al tainelor divine, dispare misterios, luat de Dumnezeu, este al şaptelea în seria Adam (1), Enos (3), Noe (10) şi primul în marea heptadă Enoh, Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Moise şi Iisus - cei şapte stâlpi ai lumii, cele şapte coloane ale casei Înţelepciunii, cei şapte păstori. El devine o figură importantă a tradiţiei ebraice, care îl va da ca exemplu de pietate şi îi va atribui paternitatea cărţilor apocrife. Textul de faţă reprezintă cel mai vechi fragment păstrat referitor la Enoh“.