„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Biblia - verset cu verset: Patriarhul mângâierii celor din timpurile care au precedat potopul
Facerea 5, 29:
„Şi i-a pus numele Noe, zicând: «Acesta ne va mângâia în lucrul nostru şi în munca mâinilor noastre, la lucrarea pământului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!»“ Noe este unul dintre cei zece patriarhi dinainte de potop. Etimologia numelui, nőah, este incertă, cu toate că mulţi contemporani o leagă de rădăcina nwh, „a se odihni“. În versetul de mai sus, cuvântul este asociat cu verbul nhm (tradus: mângâiere; a aduce mângâiere), cu care se pare că este înrudit şi din punct de vedere etimologic. Noe a fost un bărbat neprihănit (Facere 6, 9), având neprihănirea care se capătă prin credinţă: „Prin credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s-a făcut moştenitor“ (Evr. 11, 7). Noe a avut o legătură strânsă cu Dumnezeu, aşa cum este indicat de expresia „a umblat cu Dumnezeu“ (Facere 6, 9). De asemenea, despre el se spune că a fost fără vină printre contemporanii săi (Facere 6, 9) şi le-a predicat acestora neprihănirea: „Şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe (...) când a adus potopul peste cei fără de credinţă“ (II Petru 2, 5). Ca şi ceilalţi patriarhi dinainte de potop, Noe a fost binecuvântat cu o viaţă lungă. Înainte de cataclism se pare că Noe s-a ocupat de agricultură. Atât în tradiţia creştină, cât şi în cea populară, el este considerat primul cultivator al viţei-de-vie. Sfântul Chiril al Alexandriei a afirmat că „Hristos ni s-a făcut nouă dreptate şi odihnă. Ne-a mântuit pe noi şi de pământul pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu. Căci aceasta a spus-o Lameh, proorocind despre Noe.“








