Biblia - verset cu verset: Pe calea „nestatorniciei gândurilor“

Facerea 11, 2: „Purcezând de la răsărit, oamenii au găsit în ţara Senaar un şes şi au descălecat acolo.“

După ce, cu prilejul primului verset, am discutat despre timpurile la care face referire Sfânta Scriptură, fragmentul biblic de mai sus precizează şi locaţia unde oamenii trăiau în momentul în care au început lucrările la Turnul Babilonului. Expresia „purcezând de la răsărit“ a fost interpretată, mai degrabă, alegoric de specialiştii în arheologie biblică, care afirmă că migrarea de la răsărit, ca simbol al paradisului, simbolizează o cădere a fiinţei umane. Sfântul Ioan Gură de Aur invocă o necunoaştere a măsurii propriei firi a oamenilor, tocmai de aceea el spune că „omul nu vrea să rămână în hotarele lui fireşti, ci mereu doreşte mai mult. Lucrul acesta mai cu seamă îi pierde pe oameni, că nu vor să cunoască măsura propriei lor firi, ci totdeauna doresc mai mult şi se duc cu gândul la lucruri care depăşesc vrednicia lor. Aşa se face că cei îndrăgostiţi de lucrurile din lumea aceasta, când adună în jurul lor multă bogăţie şi putere - ca şi cum şi-ar uita propria lor fire -, vor să se ridice până la atâta înălţime încât cad în adâncul prăpastiei. Şi asta o poţi vedea întâmplându-se în fiecare zi; dar aceasta nu-i înţelepţeşte pe ceilalţi; se opresc pentru câtăva vreme, dar dintr-o dată uită totul şi pornesc cu toţii pe aceeaşi cale până se prăvălesc în prăpastie. Aşa cum s-a întâmplat şi pe vremea urmaşilor celor trei fii ai lui Noe. (...) Vezi că Scriptura ne arată, încetul cu încetul, nestatornicia gândurilor lor“.

Dincolo, însă, de toate interpretările alegorice, versetul de mai sus face trimitere la o locaţie precisă. Senaar, locul în care versetul biblic de mai sus ne spune că au descălecat, este câmpia Babilonului, a Tigrului şi a Eufratului.