„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Biblia - verset cu verset: Pe niniviteni, „păcatele strămoşilor nu i-au vătămat cu nimic“
Facerea 10, 12: „Şi Resen, între Ninive şi Calah. Aceasta e cetate mare.“
Versetul de mai sus ne prezintă continuarea traseului pe care Nimrod l-a avut ca împlinire a dorinţei sale de a cuceri şi domina cât mai multe teritorii. Noua cetate menţionată este Resen (â căpăstru; frâu), o cetate asiriană poziţionată geografic între Ninive şi Calah, a cărei locuitori se aflau în relaţii strânse cu ninivitenii, de asemenea supuşi ai lui Nimrod, despre care se spune că au urmat pocăinţa, atrăgând asupra lor iubirea lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur remarcă faptul că, în pofida moştenirii blestemului venit din partea lui Noe pe ramura genealogică a lui Ham şi Canaan, aceştia nu au fost afectaţi cu nimic. „Aceştia au avut mai întâi strămoş pe Ham, cel care a batjocorit pe tatăl său; apoi au avut ca strămoş pe Nimrod, om tiran şi mândru, care a avut de urmaş pe Asur. Se spune că au fost poate printre ei şi alţii răi şi stricaţi, care au dus o viaţă urâtă şi păcătoasă, care s-au dedat la beţii, la râs, la petreceri şi vorbe pline de ruşine; dar pentru că ninivitenii s-au hotărât să se pocăiască cu adevărat, păcatele strămoşilor nu i-au vătămat cu nimic; dimpotrivă, au atras asupra lor atât de mult ajutorul cel de sus, că până azi se cântă fapta pocăinţei lor“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.