Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Pe niniviteni, „păcatele strămoşilor nu i-au vătămat cu nimic“

Biblia - verset cu verset: Pe niniviteni, „păcatele strămoşilor nu i-au vătămat cu nimic“

Un articol de: Lucian Apopei - 21 Martie 2009

Facerea 10, 12: „Şi Resen, între Ninive şi Calah. Aceasta e cetate mare.“

Versetul de mai sus ne prezintă continuarea traseului pe care Nimrod l-a avut ca împlinire a dorinţei sale de a cuceri şi domina cât mai multe teritorii. Noua cetate menţionată este Resen (â căpăstru; frâu), o cetate asiriană poziţionată geografic între Ninive şi Calah, a cărei locuitori se aflau în relaţii strânse cu ninivitenii, de asemenea supuşi ai lui Nimrod, despre care se spune că au urmat pocăinţa, atrăgând asupra lor iubirea lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur remarcă faptul că, în pofida moştenirii blestemului venit din partea lui Noe pe ramura genealogică a lui Ham şi Canaan, aceştia nu au fost afectaţi cu nimic. „Aceştia au avut mai întâi strămoş pe Ham, cel care a batjocorit pe tatăl său; apoi au avut ca strămoş pe Nimrod, om tiran şi mândru, care a avut de urmaş pe Asur. Se spune că au fost poate printre ei şi alţii răi şi stricaţi, care au dus o viaţă urâtă şi păcătoasă, care s-au dedat la beţii, la râs, la petreceri şi vorbe pline de ruşine; dar pentru că ninivitenii s-au hotărât să se pocăiască cu adevărat, păcatele strămoşilor nu i-au vătămat cu nimic; dimpotrivă, au atras asupra lor atât de mult ajutorul cel de sus, că până azi se cântă fapta pocăinţei lor“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.