Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Plecarea în Egipt, prefigurare a călătoriilor biblice de mai târziu

Biblia - verset cu verset: Plecarea în Egipt, prefigurare a călătoriilor biblice de mai târziu

Un articol de: Lucian Apopei - 10 Iul, 2009

Facerea 12, 10: „Pe atunci s-a făcut foamete în ţinutul acela şi s-a coborât Avram în Egipt, ca să locuiască acolo, pentru că se înteţise foametea în ţinutul acela.“

Întâlnim în acest verset prima menţiune despre acest cumplit fenomen social al lipsei mari, generale şi prelungite de hrană, cum este foametea. Deşi fertil, ţinutul Canaanului nu oferea locuitorilor săi hrana necesară traiului. Fenomenul se datora lipsei ploilor fără de care societatea acelor vremuri, dependentă în procent covârşitor de agricultură, avea enorm de suferit, iar pe atunci nu se putea vorbi de reţele de irigaţie dezvoltate sau alte metode prin care situaţia potrivnică a naturii să fie combătută. Avraam consideră că este firesc să se îndrepte către Egipt, ştiind că această ţară este udată de marele Nil - astăzi, cunoscut de noi ca cel mai lung fluviu din lume, cu lungimea de 6.671 km -, care oferea câmpii înverzite unde turmele de animale puteau fi întreţinute.

Situaţia aceasta dificilă se petrecea chiar în momentul în care Avraam dorea să se stabilească în Canaan împreună cu familia şi apropiaţii săi. Prin grea încercare avea să treacă deci dreptul Avraam, care „nu se tulbură, nu gândeşte ce gândesc oamenii şi nici nu pune foametea pe seama venirii lui“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, care vede plecarea lui către Egipt ca o răspândire a „luminii virtuţii lui“ printre locuitorii acestei ţări aflaţi în „întunericul rătăcirii“. De altfel, acest drum de la Canaan spre Egipt şi înapoi, şi nu numai dinspre Canaan, ci şi din alte regiuni, vor fi amintite în Sfânta Scriptură şi cu alte prilejuri. Acest prim drum către Egipt al lui Avraam prefigurează itinerarul viitorului popor Israel, în perioada vechi-testamentară, sau fuga familiei Mântuitorului Iisus Hristos din Bethleem către acelaşi Egipt, în perioada nou-testamentară.