„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Biblia - verset cu verset: Poate fi numele Aram rădăcina termenului de aromân?
Facerea 10, 23: „Iar fiii lui Aram au fost: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.“
Despre fiii lui Aram, al cărui nume a devenit eponim al arameilor, autorul biblic ne spune în versetul de mai sus că sunt patru la număr: Uţ, Hul, Gheter şi Maş. Primul, Uţ (â sfat; tărie; pământ nisipos), s-a stabilit într-un ţinut la sud-est de Palestina, creând acolo o puternică comunitate. Pe Hul (â cerere; durere) îl regăsim în regiunea Munţilor Masinus. Ultimii doi fii, Gheter (= tristeţe; valea judecăţii) şi Maş (= camătă; caravană), au dat naştere unui trib aramaic, respectiv unei ramure a arameilor. Legat de numele lui Aram, trebuie menţionat că unii lingvişti au încercat alăturarea numelui său cu substantivul comun român şi cel propriu România. Astfel, unele studii lingvistice al antroponimelor văd în termenul aram denumirea arameilor, de unde, până la aromâni şi români, nu a fost decât un pas, întrezărit undeva în istorie. Se ştie că denumirea Romania, valabilă pentru aşesările nord-dunărene, a fost menţionată prima oară undeva în secolul al IV-lea d.Hr., ea fiind consemnată de episcopul Axentius de Durostor în Epistula de fide, vita et obitu Ulfilae.