Biblia - verset cu verset: Porumbelul şi ramura de măslin, o imagine a păcii şi a nemuririi

Facerea 8, 11: „Şi porumbelul s-a întors la el, spre seară, şi, iată, avea în ciocul său o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa de pe faţa pământului.“

„Un element care întăreşte lectura tipologică a episodului îl constituie faptul că porumbelul se întoarce către seară“, spune Sfântul Chiril al Ierusalimului. Iată că prima speranţă a faptului că potopul a luat sfârşit apare pentru Noe şi membrii ambarcaţiunii prin faptul că porumbelul s-a întors pe arcă având o ramură de măslin în cioc. „Nu la întâmplare, nici fără rost stă scris în Scriptură: «spre seară», ci ca să cunoaştem că porumbelul a găsit hrană potrivită şi a mâncat toată ziua; iar spre seară s-a întors, aducând un lăstar de măslin în cioc. Aşa e pasărea aceasta, blândă; caută totdeauna prietenia omului; de aceea s-a şi întors; şi, cu lăstarul de măslin adus de ea, a adus multă mângâiere dreptului Noe. (...) Totul s-a făcut cu rânduiala lui Dumnezeu! Şi găsirea frunzei, şi întoarcerea porumbelului la dreptul Noe cu frunza în cioc. De altfel, măslinul e totdeauna verde şi se poate ca, după retragerea apelor, măslinul să mai fi avut frunze“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Atât în Vechiul Testament, cât şi în perioada creştină, măslinul reprezintă o sursă esenţială de extragere a untdelemnului întrebuinţat în ritualurile religioase. Măslinul, după frunzele pururea-i verzi, închipuie nemurirea. Totodată, ramura de măslin este simbol al păcii. După cum observăm în fragmentul de la Judecători 9, 8-9, măslinul reprezintă şi un element al mândriei, iar ramurile lui multe şi stufoase sunt simbolul familiei numeroase.

Porumbelul care le-a vestit sfârşitul potopului lui Noe şi familiei lui apare din nou, după cum ştim, la Botezul Domnului, însă cu o misiune mult mai însemnată. „De aceea se arată şi la botez porumbelul, nu aducând o ramură de măslin, ci arătând pe Cel ce ne eliberează din toate relele şi dându-ne bune nădejdi. Porumbelul nu mai scoate din corabie un singur om, ci, arătându-se, ridică la cer întreaga lume, iar în loc de stâlpare de măslin aduce întregii lumi înfierea“, explică Sfântul Ioan Gură de Aur.