Biblia-verset cu verset: Porumbelul şi vestirea de izbăvire a neamului omenesc

Facerea 8, 10: „Şi aşteptând încă alte şapte zile, a dat iarăşi drumul porumbelului din corabie,“

Aflându-ne încă sub incidenţa sărbătorii Botezului Domnului sau Bobotezei, se cuvine să continuăm prezentarea şirului de asemănări întâlnite la potop - tema noastră dată de versetele comentate - şi Botezul Mântuitorului Iisus Hristos în râul Iordanului. Întocmai cum în zilele lui Noe porumbelul a vestit micşorarea apelor, semn de izbăvire a supravieţuitorilor din arca lui Noe, la fel şi încetarea înecării păcatului a însemnat-o porumbelul la Botezul Domnului.

Duhul Sfânt S-a arătat în chip de porumbel, pentru că această pasăre este curată, blândă, iubitoare de oameni, fără de răutate şi nu stă în locuri necurate. Tot asemenea şi Duhul Sfânt este izvorul curăţiei, noianul iubirii de oameni, învăţătorul blândeţii, rânduitorul binelui şi fuge de la cel care se tăvăleşte în tina cea necurată a păcatului, fără de pocăinţă. „Duhul Sfânt S-a pogorât peste Hristos în formă corporală, ca un porumbel, şi arată pârga botezului nostru şi cinsteşte corpul. Pentru că şi acesta, adică corpul, este Dumnezeu prin îndumnezeirea lui. Încă de la început a obişnuit ca un porumbel să binevestească sfârşitul potopului. Dar peste Sfinţii Apostoli S-a pogorât în chip de foc. Căci El este Dumnezeu, iar «Dumnezeu este foc mistuitor»“, spune părintele Dumitru Stăniloae, care continuă şirul asemănărilor dintre cele două evenimente precizând că „botezului îi urmează ungerea cu untdelemn; el indică ungerea noastră, ne face hristoşi (# unşi) şi ne făgăduieşte, prin Duhul Sfânt, mila lui Dumnezeu, pentru că porumbelul a dus o ramură de măslin celor care au fost izbăviţi de potop“.

Sfântul Ioan Gură de Aur explică de ce S-a pogorât Duhul Sfânt în chip de porumbel la Botezul Domnului apelând la aceleaşi trimiteri vechitestamentare referitoare la sfârşitul potopului: „Porumbelul este o pasăre blândă şi curată. Şi s-a arătat în chip de porumbel, pentru că Duhul Sfânt este duh de blândeţe. De altfel, porumbelul ne mai aduce aminte şi de o istorie veche. De demult, când potopul a cuprins toată faţa pământului şi tot neamul omenesc era ameninţat cu pieirea, s-a arătat această pasăre; a arătat că a încetat potopul, şi prin ramura de măslin, pe care a adus-o, a binevestit liniştea obştească a lumii. Toate acestea au fost o preînchipuire a celor viitoare. Pe vremea aceea, faptele oamenilor erau cu mult mai rele şi oamenii erau vrednici de mult mai mare pedeapsă. Îţi aduc aminte de istoria aceasta, ca să nu deznădăjduieşti. Că şi atunci, deşi faptele erau de deznădăjduit, totuşi Dumnezeu a adus dezlegare şi îndreptare; atunci prin pedeapsă, acum, însă, prin har şi dar nespus“.