„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Biblia - verset cu verset: Prin urmaşii lui Avraam se va împlini proorocia lui Noe
Facerea 15, 21: „Pe Amorei, pe Canaanei, pe Hevei, pe Gherghesei şi pe Iebusei“
Versetul de mai sus prezintă ultimele patru triburi din cele zece enumerate în acest sfârşit de capitol, asupra cărora neamul avraamic îşi va întinde dominaţia. Încercând să caute o justificare a enumerării lor, Sfântul Ioan Gură de Aur scria că „Dumnezeu pomenise şi de fiecare popor în parte pe care îl va da în stăpânirea seminţiei sale (n.r. - a lui Avraam), pentru ca prin toate să-l încredinţeze pe drept pe deplin“. Primul trib amintit în versetul de mai sus, amoreii sau amoriţii (â cei vorbitori), forma un puternic grup de popoare care trăia de la hotarul Egiptului până în Babilonia, în timpul perioadei patriarhale. Ei au fost întemeietorii primei dinastii a Babilonului, dintre care Hammurabi, marele legiuitor babilonian, a fost cel mai vestit rege. Mărturiile care există arată că amoreii au pătruns în Mesopotamia, Siria şi Palestina în prima parte a celui de-al doilea mileniu î.Hr. şi au înlocuit clasele stăpânitoare existente în acele ţări. Pe vremea când evreii au invadat ţara, ei nu au avut de atacat decât rămăşiţe ale puternicelor populaţii amorite de pe vremuri („De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu veşti de pace... Luând toate cetăţile acestea, Israel s-a aşezat în cetăţile Amoreilor: în Heşbon şi în toate satele care ţineau de el“ - Numeri 21, 21 şi 25). Despre canaanei sau canaaniţi (â negustori, zeloşi) şi supunerea lor într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat am aflat încă din capitolul al nouălea când Canaan îl necinstise pe Noe şi fusese blestemat. Atunci, patriarhul potopului a proorocit că neamul canaanit va ajunge să fie rob semiţilor, pe a căror linie genealogică născându-se şi Avraam. Heveii sau heviţii (â trăitori în corturi), deşi menţionaţi de peste douăzeci de ori în diferite texte din Vechiul Testament, au fost, totuşi, un neînsemnat trib canaanit. Despre ei nu se ştie nimic în afară de faptul că, pe timpul cuceririlor lui Iosua, au locuit în Gabaon: „Fiii lui Israel însă au zis către Hevei: «Poate că locuiţi aproape de noi? Cum să încheiem legământ cu voi?» Iar ei au zis către Iosua: «Noi suntem robii tăi»“ (Iosua 9, 7-8). Ghergheseii sau ghirgasiţii (â întorşi din luptă) sunt menţionaţi numai în Sfânta Scriptură, ei locuind în vestul Palestinei: „După aceea aţi trecut Iordanul şi aţi venit la Ierihon. Atunci au început a se lupta cu voi locuitorii Ierihonului, apoi Amoreii, Ferezeii, Canaaneii, Heteii, Ghergheseii, Heveii şi Iebuseii, dar Eu i-am dat în mâinile voastre“ (Iosua 24, 11). Iebusei sau iebusiţii (â cei din loc întărit, cei ai zdrobirii) erau locuitori ai Ierusalimul pre-israelitic şi nu reprezentau decât un trib mic şi fără importanţă, deoarece nu sunt niciodată menţionaţi în afară de Biblie şi sunt limitaţi la Ierusalim în rapoartele Vechiului Testament. Strămoşul lor a fost Iebuseu (â zdrobire; loc tare), cel care a dat denumirea oraşului însăşi şIebus - Ierusalimţ.