Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Puterea barbarilor care înrobeau popoarele din preajma Mării Moarte

Biblia - verset cu verset: Puterea barbarilor care înrobeau popoarele din preajma Mării Moarte

Un articol de: Lucian Apopei - 11 Septembrie 2009

Facerea 14, 6: „Iar pe Horei i-a bătut la muntele lor Seir şi până la El-Faran, care e lângă pustiu.“

Forţele victorioase îşi continuă campania războinică, înaintând cu trupele spre sud. Ei au urmărit popoarele învinse până departe, în Deşertul Paran, în partea de nord a Peninsulei Sinai. Horeii, horiţii sau huriţii locuiau în regiunea muntoasă din sudul Mării Moarte luată mai târziu de edomiţi (Deuteronom 2, 22). Ei erau aşadar locuitorii originari ai Edomului. În secolele XV-XIV î.Hr., statul lor a avut o mare importanţă politică în Mesopotamia de Sus. Despre El-Faran se presupune a fi oraşul Elath. Despre cetăţile populaţiilor amintite atât în versetul precedent, cât şi în cel de mai sus trebuie precizat că erau situate toate pe marele drum care cobora la Marea Roşie.

Evidenţiam, la versetele precedente, exactitatea datelor prezentate de autorul biblic, cu atât mai mult cu cât ele fac referire la nişte timpuri foarte îndepărtate. Sfântul Ioan Gură de Aur, în comentariile sale referitoare la acest capitol, a găsit un rost în prezentarea acestor detalii: „Uită-te la preciziunea Scripturilor! Aminteşte şi numele împăraţilor şi numele popoarelor. Nu fără rost, ci ca să cunoşti, din numele lor, sufletul lor barbar. (...) Să nu trecem, iubiţilor, cu uşurinţă pe lângă aceste cuvinte, nici să socotim nefolositoare istorisirea aceasta! Dumnezeiasca Scriptură anume ne-a povestit cu preciziune toate, ca să cunoaştem puterea acestor barbari, ca să cunoaştem cât erau de viteji şi cu ce tărie au pornit la război, că şi pe uriaşi, adică pe cei puternici la trup, i-au biruit şi au pus pe fugă pe toate popoarele care locuiau acolo. Ca nişte torente furioase, care năpustindu-se târăsc şi pierd totul în calea lor, tot aşa şi aceşti barbari, năvălind asupra tuturor acestor popoare, le-au nimicit cu totul pe cale, ca şi pe căpeteniile amaleciţilor, şi i-au pus pe fugă şi pe toţi ceilalţi“. Trebuie menţionat că Avraam va interveni în mijlocul acestor barbari şi-i va învinge, sprijinindu-se doar pe ajutorul apropiaţilor săi, prilej cu care el va fi lăudat şi Dumnezeul său preamărit pentru victoria în lupta de eliberare a popoarelor din robie.