Biblia - verset cu verset: Răspunsul divin la credinţa patriarhului Avraam

Facerea 15, 1: „După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, şi a zis: «Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!».“

Cu toate că arătase un curaj deosebit în lupta contra barbarilor şi se dovedise un lider de seamă în rândul popoarelor aşezate în zona câmpiei Iordanului, iată că în sufletul lui Avraam există o temere. Nevoia de „scut“ şi neîndoielnic de „răsplată“ vădesc primordialitatea liniştii pe care Dumnezeu voia să o transmită patriarhului, în mintea căruia posibil să fi existat grija că barbarii se puteau întoarce împotriva sa pentru a răzbuna înfrângerea. „Scutul“ însă îl va feri de orice primejdie. Referitor la „răsplată“, aceasta constituie răspunsul divin la credinţa patriarhului care parcă e mereu pusă la încercare, trebuind să reziste asaltului dorinţei de a avea un moştenitor. „Nu te teme, Avraame“, îi spune Dumnezeu patriarhului, amintind de alte asemenea situaţii biblice în care personaje vechi sau noutestamentare se bucură prin această adresare de intervenţia divină: „Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare“, găsim în capitolul 41, versetul 10 la Isaia, iar în aceeaşi carte, la capitolul 43, versetul 1, întâlnim: „Şi acum aşa zice Domnul, Ziditorul tău, Iacove, şi Creatorul tău, Israele: «Nu te teme»“. Acest mod de adresare către patriarhul Avraam, printr-un vis, aduce aminte de proorocii Vechiului Testament - „De este între voi vreun prooroc al Domnului, Mă arăt lui în vedenie şi în somn vorbesc cu el“ (Numerii 12, 6) - ori de dreptul Iosif, din Noul Testament - faţă de care toate teofaniile s-au făcut în vis, noaptea, în momente de îndoială.

Expresia „cuvântul Domnului“ este pentru prima dată întâlnită în Sfânta Scriptură, însă, de acum încolo ea va fi des folosită de autorii biblici, având darul de a inspira sentimente dintre cele mai nobile în sufletul celor care se bucură de cuvântul Domnului, în cazul de faţă patriarhul Avraam primind o certitudine că dorinţa sa de a avea moştenitori va fi împlinită.