Biblia - verset cu verset: Râurile din raiul protopărinţilor străbat şi astăzi pământul

Facerea 2, 14:

„Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin faţa Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.“

Încercarea de a călca pe urmele părinţilor omenirii, geografic vorbind, nu a fost obiectul unei preocupări intense a scriitorilor bisericeşti, această problemă nefiind dezvoltată prea mult, considerându-se că nu ţine de Teologia mântuitoare a Bisericii.

Totuşi, dacă în privinţa râurilor Gihon (ghâhôn) şi Fison (pâšôn), enumerate de Moise în versetele anterioare ca fiind prezente în grădina raiului, părerile cercetătorilor sunt împărţite - ei făcând trimiteri dintre cele mai variate, de la Nilul african până la Indusul asiatic -, legat de Tigru şi Eufrat nu sunt deloc probleme de identificare, ele existând şi astăzi. Plecând de la aceste două râuri cunoscute care sunt menţionate în versetul de mai sus şi ţinând cont şi de unele descoperiri arheologice care atestă o foarte veche civilizaţie în zonă, cei mai mulţi cercetători ai Bibliei acceptă ideea că fosta grădină a raiului, în care au locuit Adam şi Eva, se află pe teritoriul Irakului de astăzi.

În urmă cu mii de ani, când nici nu se putea vorbi despre o civilizaţie europeană, în Mesopotamia, ţinutul „dintre fluvii“ strălucea o cultură aflată în plină perioadă de înflorire. În preajma anului 2800 î. Hr., în ţinutul fertil dintre Tigru şi Eufrat trăiau sumerienii, părinţii uneia dintre cele mai vechi civilizaţii din lume. Deşi încă de pe atunci aici domnea o climă uscată şi foarte fierbinte, sumerienii produceau recolte bogate de cereale şi de fructe, datorită unui sistem complex de irigaţii.

Conform părintelui Ioan Sorin Usca, Tigru se traduce prin „săgeată“ şi Eufrat prin „apă dulce“ sau „râul rodniciei“, iar Asiria este denumirea care provine de la Asur, oraş pe Tigru, cea mai veche capitală a imperiului asirian, căruia îi dă şi numele. Părintele menţionează că, fiind vorba despre patru râuri, număr al elementelor şi al punctelor cardinale, „se sugerează că întreg pământul sau întreaga creaţie poate fi o grădină a bucuriei“.