Biblia - verset cu verset: Să preţuim orice bătrân

Facerea 5, 26: „După naşterea lui Lameh, Matusalem a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi i s-au născut fii şi fiice.“

Trăind în total nouă sute şaizeci şi nouă de ani, Matusalem atinge cea mai înaintată vârstă dintre patriarhi. Probabil la aceasta şi la scurtimea vieţii piosului său tată, Enoh, se referă comentariul din cartea Înţelepciunea lui Solomon, la capitolul 4, 4-11: „Chiar dacă se vor îmbrăca vremelnic întru ramuri, fiind fără temeinicie, se vor zgudui de vânt şi se vor dezrădăcina de puterea vijeliei. Ramurile lor vor fi frânte mai înainte de vârsta deplină, rodul lor va fi netrebnic, crud la mâncare şi de nimic bun, fiindcă pruncii născuţi din somnul necurat sunt martori ai nelegiuirii părinţilor, când stai să-i cercetezi. Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul“.

Continuând subiectul pe ideea bătrâneţii la care a ajuns Matusalem, trebuie să precizăm că, în general, atingerea unor vârste înaintate de către persoanele menţionate în Sfânta Scriptură simbolizează un dar dumnezeiesc pentru merite în viaţă („în faţa celui cărunt să te scoli...“). De asemenea, bătrâneţea reprezintă şi înţelepciune, aceste două noţiuni aproape confundându-se, uneori. Sfântul Clement Alexandrinul situează bătrânii printre cei mai de respectat oameni de pe pământ: „Să respectăm şi să cinstim pe conducătorii noştri; pe bătrâni să-i preţuim. (...) Gnosticul socoteşte de preţ tot ceea ce depăşeşte în valoare. În ordinea celor din lumea aceasta, gnosticul spune că trebuie preţuiţi conducătorii, părinţii şi orice bătrân.“