„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa, fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca
Biblia - verset cu verset: Sarai, o „minunată femeie“
Facerea 12, 11: „Când însă s-a apropiat Avram să intre în Egipt, a zis către Sarai, femeia sa: «Ştiu că eşti femeie frumoasă la chip»“.
Aceste prime cuvinte adresate de Avraam soţiei lui au rolul de a o avertiza asupra unui pericol pe care dreptul îl socotea posibil la intrarea în ţara Egiptului. El dorea să preîntâmpine ostilitatea locuitorilor acestei ţări faţă de dânsul, căci se temea că-i va fi primejduită chiar viaţa în cazul răpirii frumoasei Sarai, găsind totodată „un mijloc iscusit ca să-şi potolească şi foamea şi să scape şi din mâinile egiptenilor“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Într-o notă a Bibliei sau Sfântei Scripturi, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, acest episod este privit drept o intervenţie divină pentru salvarea dreptului Avraam. „Istoria mentalităţilor consemnează vremea când viaţa soţului conta mai mult decât reputaţia soţiei. Se pare însă că Egiptenii ignorau obiceiul unor nobili mesopotamieni de a-şi proclama pe una din soţii drept soră, titlu cu poziţii privilegiate. Oricum, accentul acestui episod cade nu pe slăbiciunea lui Avraam, ci pe iconomia divină, care-l salvează pe beneficiarul făgăduinţei lui Dumnezeu, indiferent de calitatea omului sau a circumstanţelor.“ Reisese din aprecierea făcută de Avraam soţiei sale o frumuseţe exterioară care, de cele mai multe ori, reflectă şi o frumuseţe interioară, pe care autorul biblic o va evidenţia, de altfel, în fragmentele următoare. Sfântul Ioan Gură de Aur nu ezită să o numească „minunată femeie“ pe Sarai, exclamând: „Iată cât de frumoasă era femeia lui Avraam! Ajunsese bătrână şi rămăsese încă în floare după atâta număr de ani! Chipul îi era frumos, cu toate că trecuse prin atâtea necazuri şi supărări îndurate pe cale, mutându-se din loc în loc“.