Biblia - verset cu verset: Schimbarea numelui soţiei lui Avraam

Facerea 17, 15: „După aceea a zis iarăşi Dumnezeu către Avraam: «Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numeşti Sarai, ci Sarra să-i fie numele».“

În iconomia mântuirii urmaşilor lui Avraam, numele Sarrei este amintit pentru prima dată în Sfânta Scriptură într-o comunicare divină. Schimbarea numelui soţiei patriarhului, din Sarai, în Sarra, reprezintă, conform unei note a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, „Paralela schimbării de nume a lui Avram, iar înţelesul numelui Sarrei rămâne acelaşi: Principesă“. Există şi alte sensuri ale traducerii numelui soţiei patriarhului. După unii comentatori, Sarai, care înseamnă „prinţesa mea“, a devenit simplu Sara, „o prinţesă“. Mai înainte ea fusese prinţesa lui Avraam, însă de aici înainte ea trebuia să fie recunoscută ca prinţesa şi strămoaşa unei naţiuni întregi. Ea avea să aparţină atât urmaşilor ei, cât şi lui Avraam. Apoi, pornind de la versetul următor, „Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta şi va fi mamă de popoare şi regi peste popoare se vor ridica dintr-însa“ (Facerea 17, 16), s-a interpretat numele Sarrei ca semnificând „mamă de popoare şi regi“.

Sfântul Ioan Gură de Aur observă în schimbarea numelui Sarrei o predicţie a împlinirii celor făgăduite patriarhului Avraam de demult referitoare la dobândirea de urmaşi şi la constituirea unui popor numeros al căror strămoşi şi Avraam şi Sarra vor fi: „Dumnezeu îi spune: «După cum prin litera adăugată numelui tău ţi-am arătat că vei fi tatăl multor neamuri, tot aşa adaug şi numelui Sarei o literă, ca să afli că acum a venit timpul să se împlinească cele făgăduite de Mine de demult. Că va fi numele ei Sarra. (...) De aceea, luând-o înainte, am adăugat o literă la numele ei, ca să afli că negreşit se vor împlini cele spuse de Mine. Să nu te îndoieşti, uitându-te la slăbiciunea firii, ci, uitându-te la măreţia puterii Mele, ai încredere în spusele Mele»“.