Biblia-verset cu verset: „Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului“

Facerea 9, 28: „Şi a mai trăit Noe după potop trei sute cincizeci de ani.“

Versetul de mai sus reia parţial formula de exprimare consacrată din capitolul al cincilea al Cărţii Facerii, intitulat de unii traducători „Cartea patriarhilor de la Adam până la Noe“ din care am putut afla despre patriarhii dinainte de potop. Structura obişnuită era următoarea: „persoana biblică a mai trăit numărul de ani, şi i s-au născut fii şi fiice“. Această formulă exprimă, pe de o parte, marea realizare a omului în viaţă, aceea de a avea moştenitori, însă autorul biblic îşi urmăreşte şi planul său narativ, creând condiţiile prielnice pentru a putea prezenta arborele genealogic de la Adam şi până la Noe. Despre fiii şi fiicele lui Noe am aflat la Facerea 5, 32 - „Noe era de cinci sute de ani, când i s-au născut trei feciori: Sem, Ham şi Iafet“ -, precum şi în întreaga relatare despre potop, unde au existat numeroase precizări în acest sens. Totodată, următorul capitol va fi dedicat în exclusivitate seminţiilor şi urmaşilor lui Noe.

Odată cu trecerea sa la cele veşnice se încheie şi partea referitoare la potop. De acum, marele diluviu va fi menţionat foarte puţin, doar cu sens memorial, ca o istorie îndepărtată, însă păstrată în mentalul colectiv: „Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru“ (Matei 24, 37-42).