Biblia - verset cu verset: „Şi un fir de păr care mişcă, ştie Dumnezeu de el“

Facerea 13, 16: „Voi face pe urmaşii tăi mulţi ca pulberea pământului; de va putea cineva număra pulberea pământului, va număra şi pe urmaşii tăi.“

Dumnezeu îi făgăduieşte lui Avraam, sub o altă formă, că va fi începătorul unui neam mare. După ce în capitolul al XII-lea patriarhul aflase că Dumnezeu va ridica din el „un popor mare“ (versetul 2), acum îi este descoperit că numărul urmaşilor săi va fi „ca pulberea pământului“, făgăduinţă care evident nu poate fi cuantificată, însă poate fi comparată cu cea făcută în capitolul al XV-lea, când numărul seminţiei avraamice este arătat ca fiind egal cu numărul stelelor de pe cer (versetul 5). „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!“, îi va spune Dumnezeu patriarhului, aspect care poate fi totodată interpretat ca o contemplare la cele cereşti. „Din cele spuse se vede că înţelepciunea se învaţă; această înţelepciune a învăţat-o Avraam, trecând de la contemplarea celor cereşti la credinţa în Dumnezeu şi la dreptatea cea după Dumnezeu“, a scris Sfântul Clement Alexandrinul în acest sens.

Dacă va fi cineva care să numere pulberea pământului, „va număra şi pe urmaşii tăi“, aflăm din fragmentul biblic de mai sus, care nu exclude deci varianta identificării tuturor oamenilor care se vor naşte în poporul avraamic. Este drept că, de-a lungul timpului, au fost unele încercări în acest sens, însă nu s-a reuşit decât o sistematizare a generaţiilor care au trăit de la Avraam până la un anumit moment al istoriei. La fel cum nu se poate stabili numărul îngerilor, spre exemplu, despre care putem afirma doar că sunt tabere de îngeri (Facerea 32, 1-2), zeci de mii şi milioane de îngeri (Daniel 7, 10; Evrei 12, 22; Apocalipsa 5, 11), mulţime de oaste cerească (Luca 2, 13), legiuni de îngeri (Matei 26, 53), la fel nu putem înregistra un număr al urmaşilor lui Avraam. Dumnezeu însă, Care, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, face o făgăduinţă „mai presus de firea omenească“ prin imposibilitatea omului de a o cuprinde cu mintea, este Cel Care l-a creat pe om şi Care cunoaşte pe fiecare. „Şi un fir de păr care mişcă, ştie Dumnezeu de el“, învaţă mereu părintele Arsenie Papacioc de la Mănăstirea „Sfânta Maria“ de la Techirghiol, alături de spusele căruia punând expresia biblică de mai sus - „pulberea pământului“ - putem avea un conses că nu reprezintă o figură de stil sau doar un fel de a spune, ci o stare de fapt.