Biblia - verset cu verset: Simbolistica animalelor alese pentru a fi sacrificate

Facerea 15, 9: „Iar Domnul i-a zis: «Găteşte-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!».“

Pentru a-i clădi un semn vădit patriarhului Avraam cu privire la urmaşii săi, Dumnezeu foloseşte o metodă obişnuită în vechime. Sunt alese nişte animale pentru a fi jertfite şi prin care Avraam să cunoască măsura făgăduinţei divine primite.

Se cuvine în primul rând să descriem simbolistica animalelor enumerate, despre care Părinţii Bisericii au scris enorm de-a lungul timpului. Juninca era socotită un simbol al Pământului dătător de hrană, fiind legată şi de laptele cunoaşterii. Întâlnim multe exemple de jertfă în Vechiul Testament în care cenuşa rezultată din arderea junincii se întrebuinţa la curăţirile levitice spre a simboliza curăţirea lăuntrică sufletească şi neprihănirea. Berbecul simboliza forţa originară şi refacerea ciclului vital. Capra, fiind capricioasă, arată gratuitatea darurilor imprevizibile ale Divinităţii. În asemănările şi icoanele Sfintei Scripturi, capra simbolizează pe oamenii cei necredincioşi, păcătoşi, în opoziţie cu cei drepţi şi blânzi, care se aseamănă cu oaia, creându-se acel contrast dintre sălbăticie şi calm, neascultare şi ascultare. Însă, fiindcă ea se urcă pe stânci şi se duce în locuri neajunse de alte animale, capra mai simbolizează şi pe creştinii adevăraţi, care se înalţă cu gândul spre cele de sus. Porumbelul şi turtureaua reprezintă puritatea şi nevinovăţia. Porumbelul, simbolul virtuţii care revine în sufletul omului drept, îl regăsim în multe fragmente scripturistice, cele mai notabile fiind întâlnite la potopul din vremea patriarhului Noe, în Scriptura Vechiului Testament, şi la Botezul Domnului, în Scriptura Noului Testament. Turtureaua este privită ca solitoare a primăverii şi, biblic, ca simbol al Sfântului Ioan Botezătorul, cel care a anunţat venirea Mântuitorului Iisus Hristos şi împărăţia Sa, plină de primăvară dulce şi de plăcere sufletească. Despre vârsta animalelor alese, Sfântul Ioan Gură de Aur a scris că „Dumnezeu i-a poruncit să fie de trei ani, să fie adică desăvârşite“