„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Biblia - verset cu verset: Sodoma, limita inferioară a moralităţii
Facerea 13, 13: „Iar oamenii Sodomei erau răi şi tare păcătoşi înaintea Domnului.“
Versetul de faţă reprezintă primul indiciu al corupţiei morale în care se afla cetatea Sodomei. Decadenţa locuitorilor va constitui motivul principal pentru care o simplă rostire a acestui nume, Sodoma, exprimă cea mai oribilă ilustrare imaginabilă a unei cetăţi corupte şi decadente, de numele căreia, mai apoi, posteritatea se va folosi pentru a reda limita inferioară din punct de vedere moral la care omul poate ajunge prin păcat. Sodoma şi, alături de ea, Gomora, au fost atât de rele în vremea Vechiului Testament, încât au devenit mai târziu simboluri ale corupţiei. Urmare a păcatelor locuitorilor, Dumnezeu va decide distrugerea lor în totalitate: „Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu. Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor“ (Facerea 18, 20-21). Încercând să identifice aşezarea cetăţii Sodomei, majoritatea arheologilor spune că ruinele ei, dacă într-adevar au mai rămas ruine, se află sub apele puţin adânci ale Mării Moarte, la sud de Peninsula Lisan. Toate tradiţiile păstrate de locuitorii zonei sprijină aceasta teorie. Istoricul evreu Iosif Flaviu spunea că Marea Moartă se întinde de la Ierihon până la Ţoar. Istoricul creştin Eusebiu, care a trăit în secolul al IV-lea, întăreşte afirmaţia şi menţiona, în plus, că în acel loc se afla o garnizoana romană. De asemenea, o hartă construită din mozaic şi descoperită într-o biserica grecească din Medeba, datând din secolele V-VI, plasează Ţoar-ul în partea de sud-est a Mării Moarte. Unii arheologi au cercetat cinci zone principale despre care se crede că se găsesc ruinele atât ale cetăţii Sodoma, cât şi ale Gomorei. Anumite amplasamente propuse spre investigaţie în urmă cu mai multe decenii au fost respinse de studiile arheologice moderne ca posibile vetre ale acestor oraşe, din cauza unor dovezi istorice insuficiente sau contradictorii. Localizarea exactă a acestor vestite aşezări ale judecăţii şi pedepsei lui Dumnezeu rămâne, deocamdată, inexactă.