Biblia - verset cu verset: Statornicia dreptului Lot nu a fost afectată de răutatea agresivă a celor din jur

Facerea 19, 4: „Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetăţii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa.“

Acceptând invitaţia dreptului Lot, cei doi Oaspeţi se pregătesc să înnopteze în casa acestuia. Greu de realizat acest lucru însă, într-o comunitate unde răutatea era la ea acasă. „Sodomenii, locuitorii cetăţii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa“, ne spune Scriptura, care adaugă în fragmentul următor că localnicii voiau să-i agreseze pe cei doi Străini. Pornind de la acest al patrulea verset al celui de-al nouăsprezecelea capitol, atât Sfântul Vasile cel Mare, cât şi Sfântul Ioan Gură de Aur au remarcat statornicia în credinţă a dreptului Lot, care, locuind de-atâta vreme în cetatea Sodomei, nu a fost cuprins de patimile locuitorilor ei. „Să nu trecem cu uşurinţă peste aceste cuvinte, nici să vedem în ele numai nebunia lipsită de iertare a sodomiţilor, ci să ne gândim şi la aceea că dreptul Lot locuia în mijlocul unor fiare atât de sălbatice, şi totuşi a strălucit şi s-a arătat atât de viguros că a putut îndura nelegiuirea lor, că n-a fugit din cetate, că a mai putut sta de vorbă cu ei“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur. „Lot în Sodoma, în timp ce se învârtea în mare impietate, nelegiuire şi nedreptate, şi-a păstrat virtutea întreagă, fără să fie abătută într-o parte de ispitele rele“, a comentat Sfântul Vasile cel Mare.

E greu de crezut că expresia „tot poporul“ (sau „tot norodul“, după alte traduceri) face referire efectiv la toţi locuitorii Sodomei, până la ultimul om. Probabil că această expresie înseamnă o mare mulţime de oameni, în general reprezentând toate grupele sociale, motiv pentru care se pare că a şi fost inserată precizarea „de la tânăr până la bătrân“. Oricum, să fi fost sau nu toţi sodomeii de faţă, cert e că ideea principală a fragmentului rămâne nealterată: răutatea era înrădăcinată profund în viaţa Sodomei, atât de mult încât nici zece drepţi nu s-au găsit aici încât cetatea să fie salvată de la pieire. „Şi a mai zis Avraam: «Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?» Iar Domnul i-a zis: «Pentru cei zece nu o voi pierde»“ (Facerea 18, 32).