Biblia - verset cu verset: „Suntem fiii lui Avraam“

Facerea 12, 2: „Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare.“

Înainte de a prezenta mesajul versetului de mai sus, trebuie să întărim ideea din versetul precedent, în care apare expresia „ţara pe care ţi-o voi arăta“, unde „Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare“. Este evidentă legătura dintre cele două fragmente scripturistice şi de aceea facem precizarea că locul pe care autorul biblic îl arată ca destinaţie de la început a lui Avraam, la Facerea 11, 31, a fost Canaanul, el nefiind amintit la începutul acestui al doisprezecelea capitol. Spusele Sfântului Apostol Pavel, pe care-l sărbătorim astăzi, din Evrei 11, 8, în care aflăm că Avraam „a plecat fără să ştie unde se duce“, reflectă faptul că de aici înainte patriarhul vechitestamentar nu urma să mai aibă un loc precis de locuit, ci să fie străin şi peregrin (vezi Evrei 11, 9). De aici înainte, Dumnezeu urma să-l călăuzească zi de zi, iar Avraam nu avea să ştie cu mult înainte ce putea să-i aducă viitorul. „Ai văzut că de la început dreptul Avraam s-a deprins să prefere pe cele nevăzute în locul celor văzute, pe cele viitoare în locul celor ce-i stăteau înaintea ochilor. Nu era un lucru mic ce i s-a poruncit să facă; să părăsească adică pământul în care locuise atâta vreme, să părăsească toate rudele şi toată casa tatălui său şi să se ducă într-un loc pe care nu-l ştia şi nici nu-l cunoştea“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, care aşază printre motivele ascultării patriarhului, pe lângă credinţa lui foarte puternică, şi făgăduinţele pe care Dumnezeu i le-a dat: „Şi te voi face neam mare, îi spune Dumnezeu, şi te voi binecuvânta şi voi mări numele tău. Nu numai că te voi face neam mare şi-ţi voi mări numele tău, dar şi te voi binecuvânta şi vei fi izvor de binecuvântare. Să nu socoteşti, iubite, că sunt o simplă repetare de cuvinte (...) Vei fi binecuvântat în aşa fel încât fiecare va socoti prietenia cu tine drept cea mai mare cinste. (...) De-asta şi iudeii, mândrindu-se cu patriarhul Avraam, voiau să şi-l facă rudă cu ei şi spuneau: «Suntem fiii lui Avraam»“, spune acelaşi Sfânt Părinte, la afirmaţiile căruia din final putem adăuga şi noi că cele trei mari religii monoteiste ale lumii, iudaismul, creştinismul şi islamul, au în comun o raportare clară la acelaşi personaj unic în istoria Vechiului Testament, care a fost patriarhul Avraam, putându-se afirma, într-un anume fel, că ele au deopotrivă o „origine“ şi o „vocaţie“ avraamică.