Biblia - verset cu verset: Tăierea împrejur şi transferul de semnificaţii

Facerea 17, 11: „Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi.“

Acest verset certifică faptul că tăierea împrejur reprezintă semnul prin care urmaşii lui Avraam vor fi identificaţi. „Circumcizia va fi, până-n zilele noastre, o caracteristică fundamentală a poporului evreu, semnul prin care Dumnezeu îşi aminteşte de legământ şi prin care fiece purtător îşi menţine conştiinţa apartenenţei la poporul ales. Ritualul tăierii-mprejur e strâns legat de punerea numelui. Apostolul Pavel va spiritualiza acest simbol printr-un transfer al semnificaţiilor“, regăsim într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta. Transferul de care se aminteşte se referă la naşterea spirituală, prin credinţă, dobândită de umanitate odată cu întruparea Mântuitorului Iisus Hristos şi de care Sfântul Apostol Pavel menţionează în epistolele sale: „Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li se socoti şi lor (credinţa) ca dreptate“ (Romani 4, 11); „În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi“ (Coloseni 2, 11-12).

Cu referire la importanţa şi rostul tăierii împrejur, dacă dorim să facem o enumerare a lor, în Sfânta Scriptură găsim numeroase argumente în acest sens. În primul rând, circumcizia era o modalitate de a se deosebi urmaşii lui Avraam de cei din alte neamuri. Apoi, ea avea darul de a perpetua amintirea legământului lui Dumnezeu încheiat acum (consemnat, adică, în versetul de mai sus, Facerea 17, 11). De asemenea, trebuia să susţină curăţia morală: „Deci să tăiaţi împrejur inima voastră şi de acum înainte să nu mai fiţi tari la cerbice“ (Deuteronom 10, 16), sau, după cum scria şi Sfântul Ioan Gură de Aur, „ştiind că va fi nedesăvârşit sufletul urmaşilor lui Avraam, le-a dat ca un frâu, semnul acesta al tăierii împrejur, pentru a le tăia pornirile lor nestăpânite de a se amesteca cu alte popoare“. Apoi, tăierea împrejur, după cum scria şi Sfântul Apostol Pavel, trebuie să reprezinte îndreptăţirea prin credinţă şi să anticipeze ritualul creştin al botezului. Întocmai de aceea, la 8 zile de la naştere, Mântuitorul Iisus Hristos s-a supus orânduielilor legii vechi a circumciziunii spre a demonstra că s-a născut în corp adevărat, dar la vârsta maturităţii va fi botezat, arătând că nu tăierea împrejur, ci botezul este uşa de intrare în împărăţia cea cerească.