Biblia - verset cu verset: Tăierea împrejur: un legământ, un semn de identificare şi o oprelişte a pornirii necugetate

Facerea 17, 10: „Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur.“

Acest semn al tăierii împrejur reprezintă legământul dintre Dumnezeu şi Avraam şi urmaşii săi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi. Prin acesta se vor identifica urmaşii patriarhului Avraam şi va pune frâu amestecării lor cu membrii altor popoare. Sfântul Ioan Gură de Aur găseşte un rost în aplicarea acestui ritual, anume pornirile desfrânate în care puteau cădea israeliţii. „Ştiind că va fi nedesăvârşit sufletul urmaşilor lui Avraam, le-a dat ca un frâu, semnul acesta al tăierii împrejur, pentru a le tăia pornirile lor nestăpânite de a se amesteca cu alte popoare. Pentru că le cunoştea desfrânarea şi ştia că nu-şi pot stăpâni pornirea lor necugetată, chiar dacă ar fi sfătuiţi de mii şi mii de ori, de aceea le-a dat, ca o legătură, semnul tăierii împrejur, ca să le fie spre amintire veşnică; le-a dat hotare şi regi, să nu meargă mai departe, ci să se mărginească la poporul lor; să nu se amestece cu nimeni, ci să păstreze neamestecată sămânţa patriarhului, ca aşa să se poată împlini făgăduinţele făcute lor“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur.

Tăierea împrejur trebuie să fie un semn al legământului cu Israelul literal, cum este botezul pentru Israelul spiritual: „În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos“ (Coloseni 2, 11); „El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt“ (Tit 3, 5). Primul, tăierea împrejur, era în legătură cu naşterea corporală, celălalt însoţea renaşterea spirituală. La 8 zile de la naştere, Mântuitorul Iisus Hristos s-a supus orânduielilor legii vechi a circumciziunii spre a demonstra că s-a născut în corp adevărat, dar la vârsta maturităţii va fi botezat, arătând că, nu tăierea împrejur, ci botezul este uşa de intrare în împărăţia cea cerească.