Biblia - verset cu verset: Ţinutul Mării Moarte, locul unor conflicte istorice în vremea patriarhului Avraam

Facerea 14, 3: „Toţi aceştia din urmă s-au adunat în valea Sidim, unde e acum Marea cea Sărată.“

Aminteam în urmă cu ceva vreme despre revolta care s-a iscat în vremea patriarhului Avraam între cele două coaliţii constituite prin prisma unor interese politice ale unor cetăţi aşezate în vecinătatea Mării celei Sărate sau a Mării Moarte, cum mai este ea cunoscută. Iată că revolta are loc în ţinutul numit „siddim“, termen tradus de greci prin „valea sărată“, iar de Ieronim - prin „vallis silvestris“, adică valea împădurită. Se pare că este vorba despre partea de sud a Mării Moarte. Cele două numiri amintite, deşi acum diferite ca sens, în decursul timpului ele au corespuns unor realităţi istorice. Şi indiciul din finalul versetului, „unde este acum Marea cea Sărată“, ne poate determina să credem că această parte a Mării Moarte a fost cândva pământ uscat, putând-o chiar identifica cu „raiul“ pe care Lot îl alege după ce „a privit toată câmpia Iordanului, care, înainte de a strica Domnul Sodoma şi Gomora, toată până la Ţoar era udată de apă, ca raiul Domnului, ca pământul Egiptului“ (13, 10). Putem presupune deci că în această regiune se găseau cetăţile Sodoma, Gomora, Adma, Ţeboim şi Ţoar, pe care autorul biblic le-a amintit la începutul acestui capitol.

Neînţelegerile iscate în acele vremuri între liderii cetăţilor amintite aveau să creeze numeroase conflicte desfăşurate în zona unde Lot, nepotul lui Avraam, se stabilise. Mai mult, locuitorii acelor ţinuturi ajunseseră să fie consideraţi robi în urma luptelor purtate. Prezentarea unui tablou încărcat de conflicte, în care vom vedea că autorul biblic nu va neglija datele concrete ale acelor vremuri, va avea, în cele din urmă, darul de a scoate în evidenţă, pe lângă realităţile istorice, personalitatea patriarhului Avraam. Împreună cu slujitorii săi, el va interveni în război şi-l va elibera pe Lot şi pe familia acestuia, mărturisindu-l cu acest prilej pe Dumnezeu în rândul acelor popoare care astfel ajung să conştientizeze puterea „Dumnezeului celui Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului“ (versetul 19).