Biblia - verset cu verset: „Tot trupul este ca iarba şi toata slava omului, ca floarea ierbii“

Facerea 1, 11: „Apoi a zis Dumnezeu: «Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!».

Şi a fost aşa.“

Pe temeiul Revelaţiei, învăţătura creştină susţine că lumea văzută a fost creată de Dumnezeu din nimic. Această dogmă respinge orice alte explicaţii cu privire la crearea lumii. Acesta nu este o emanaţie din fiinţa divină şi nici nu este modelată dintr-o materie eternă, coexistentă cu Dumnezeu, de Însuşi Dumnezeu sau de vreun demiurg.

Făcând o legătură între acest lucru şi cele exprimate în acest verset, Sfântul Vasile cel Mare spune că „oriunde te-ai găsi şi lângă orice fel de plantă te-ai afla, să-ţi aduci aminte cu tărie de Creator. Când vezi un fir de iarbă verde şi o floare, să te duci cu mintea la firea omenească, aducându-ţi aminte de imaginea înţeleptului Isaia, care a spus: «tot trupul este ca iarba şi toată slava omului, ca floarea ierbii». Puţinii ani ai vieţii, bucuria cea scurtă şi veselia firii omeneşti au găsit în cuvintele profetului o prea frumoasă icoană.“

Dacă e să analizăm simbolistica cromatică ce rezultă din acest verset, observăm că verdele e prezent cu preponderenţă, simbol al regnului vegetal, al reînnoirii, al nădejdii. Produsă prin fotosinteză, clorofila este condiţionată de umiditate. Observăm, astfel, o schemă care se va repeta dealtfel în întreg planul de creaţie a lui Dumnezeu, inclusiv în momentul zidirii omului: întâi creează condiţiile de viaţă (lumina, apa, pământul) şi apoi viaţa („iarba, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine“), care la rândul lor vor constitui condiţii pentru celelalte creaţii. Culoarea verde de care aminteam este folosită astăzi în iconografie pentru a reproduce regenerarea spirituală a personajelor reprezentate, iar verdele veşmintelor preoţeşti simbolizează nădejdea în Dumnezeu. În verde se vopseşte stâlpul crucii, ca semn că ea este simbolul vieţii.

Şi din acest verset reiese cum Dumnezeu creează prin puterea cuvântului: „Apoi a zis Dumnezeu (...) Şi a fost aşa“, doar omul urmând a fi creat printr-o lucrare deosebită. Deci, pe când celelalte făpturi apar prin simpla exprimare a voinţei divine („să fie“), omul va fi creat după sfat dumnezeiesc şi prin lucrare directă, nemijlocită, a lui Dumnezeu Însuşi.