„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Biblia - verset cu verset: „Toţi cei ce cred în Înviere se fac fiii lui Avraam“
Facerea 17, 6: „Am să te înmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare, şi regi se vor ridica din tine.“
Acest verset continuă ideea precedentelor fragmente biblice în care Dumnezeu întăreşte făgăduinţa făcută patriarhului Avraam. „Uită-te la precizia cuvintelor! N-a spus «a tuturor neamurilor», ci «a multor neamuri». A spus: «Te voi pune tată a multor neamuri» pentru că erau şi alte neamuri pe care avea să le izgonească de acolo, Dumnezeu a spus: «Te voi pune tată a multor neamuri», ca seminţia dreptului să primească moştenirea. Dumnezeu îi spune: «Ştiindu-ţi măreţia virtuţii, te voi face dascălul multor neamuri şi te voi creşte şi te voi înmulţi foarte, foarte; şi te voi pune întru neamuri; şi împăraţi din tine vor ieşi“, scrie Sfântul Ioan Gură de Aur. Şi sunt, într-adevăr, mai multe popoare care se trag din Avraam, cum ar fi israeliţii, ismaeliţii, edomiţii şi medianiţii. Sfântul Chiril al Ierusalimului a afirmat referitor la fragmentul biblic de mai sus că Avraam este tatăl iudeilor, „din pricina descendenţei trupeşti. Dar toţi cei ce cred în Înviere se fac fiii lui Avraam, aşa cum a crezut şi acela că trupul bătrân şi amorţit mai poate naşte copil“. Pentru aceasta, după cum am văzut în versetul precedent, Dumnezeu i-a schimbat numele patriarhului, din Avram în Avraam, „căci am să te fac tată a mulţime de popoare“. Această schimbare a numelui este explicată de Sfântul Clement Alexandrinul prin prisma preocupărilor înalte şi a iubirii de Dumnezeu pe care o purta patriarhul. „Pentru că se ocupa cu filosofia înaltă a celor ce se petrec în văzduh şi cu filosofia superioară a celor ce se mişcă în cer, a fost numit Avram, care se tâlcuieşte: tată care se îndeletniceşte cu cele de sus. Mai târziu, a privit sus la cer şi a văzut acolo, cu duhul său, pe Fiul, după cum interpretează unii, sau înger slăvit, sau a cunoscut în alt chip pe Dumnezeu, superior creaţiei şi întregii ordini din lume; de aceea a primit în plus la numele său litera a - care înseamnă cunoaşterea unicului şi singurului Dumnezeu, şi s-a numit Avraam în loc de Avram; a ajuns, în loc de cercetător al naturii, înţelept şi iubitor de Dumnezeu. Cuvântul Avraam se traduce: tată ales al sunetului. Că cel ce a ajuns Cuvânt sună“.