Biblia - verset cu verset: „Toţi oamenii care sunt în lumea aceasta sunt fiii lui Set“

Facerea 5, 6:

„Set a trăit două sute cinci ani şi i s-a născut Enos.“

Potrivit Revelaţiei şi învăţăturii Bisericii, Dumnezeu a creat lumea din nimic (II Macabei, 7, 28). Dumnezeu a creat viaţa sub toate aspectele ei, iar în ceea ce priveşte viaţa omenească, Dumnezeu a arătat o grijă deosebită. Viaţa omenească nu este produsul devenirii spontane a lumii, ci, pentru apariţia ei, Dumnezeu a avut o grijă deosebită: omul nu apare la porunca, ci în urma unui sfat şi a unui act special al Sfintei Treimi, act exprimat de scriitorul biblic prin termenul de plăsmuire şi de suflare de viaţă. Viaţa omenească nu este determinată doar de plăsmuirea omului din pământ, ci şi (sau mai ales) de suflarea viufăcătoare a lui Dumnezeu. Aceasta ne dovedeşte faptul că omul nu este simplă fiinţa biologică („fiinţă vie“, înzestrată cu suflet raţional), ci este deodată suflet viu (Facere, 2, 7) şi trup omenesc (nu orice trup) viu. Aşa a apărut primul om (Adam), aşa au apărut, apar şi vor apărea - cu voia lui Dumnezeu - oamenii în istorie: suflete vii în trupuri vii.

Aceasta este o mărturisire a credinţei creştine general valabilă, deci aplicabilă şi în cazul celor două persoane istorice menţionate în versetul de faţă, Set şi Enos. Urmaşii lui Set, numiţi şi setiţi, formează până la Noe zece generaţii cu o foarte lungă durată a vieţii. Practic, începând cu Set, se redă descendenţa lui Adam, pe linia acestui nou-născut, în contrast cu descendenţa lui Cain, care e „abandonat“ de autorul biblic, sămânţa sa fiind deja condamnată. Plecat de la faţa lui Dumnezeu, el nu mai e nici măcar după chipul şi asemănarea părinţilor săi căzuţi, într-atât a fost desfigurat de păcat. De acum, sunt înfăţişaţi doar urmaşii lui Set, pentru că „toţi oamenii care sunt în lumea aceasta sunt fiii lui Set. Căci urmaşii lui Cain au pierit la potop“, după cum a scris Origen în lucrarea „Omilii la cartea Numerii“. Există însă şi unele opinii care spun că urmaşii lui Cain nu ar fi dispărut cu toţii la potop. Spre exemplu, părintele Ioan Sorin Usca, în comentariile sale la cartea Facerii, afirmă că, „aşa cum s-a arătat însă în alte locuri, pare că au mai rămas şi descendenţi ai lui Cain, în pofida potopului; aceasta o putem afirma, fără dovezi concrete, şi din experienţa de zi cu zi...“.

Numele nou-născutului lui Set, Enos, înseamnă muritor, slăbănog. Prin darea acestui nume fiului său, Set recunoaşte slăbiciunea vieţii omeneşti, opunându-se astfel semeţiei descendenţilor lui Cain.