Biblia verset cu verset: „Uită-te la pogorământul lui Dumnezeu, la purtarea Lui nespusă şi la iubirea sa de oameni!“

Facerea 6, 14: „Tu însă fă-ţi o corabie de lemn de salcâm. În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară“

Versetul de faţă ne dezvăluie cât de apropiată era legătura dintre Noe şi Dumnezeu, încât Creatorul îi dictează cu exactitate, celui care va supravieţui potopului, cum să-şi construiască arca. Iar versetele următoare ne vor arăta cum Dumnezeu îi indică exact chiar şi măsurile pe care corabia trebuie să le aibă. „Uită-te la pogorământul lui Dumnezeu, la purtarea Lui nespusă şi la iubirea sa de oameni, care depăşeşte orice cuvânt“, exclamă Sfântul Ioan Gură de Aur.

Corabia despre care aminteşte versetul de mai sus va deveni după întruparea Mântuitorului Iisus Hristos un simbol cu înţelesuri extrem de profunde pentru creştini. Precum corabia lui Noe a ajuns la liman, aşa şi biserica lui Hristos, cea înconjurată de marea vieţii şi de moarte, ne duce la mântuire. Dealtfel, chiar şi în Vechiul Testament, în pasajul de faţă, în care autorul biblic descrie filmul potopului, corabia a avut şi un caracter simbolic - pe lângă cel practic -, pentru a-i determina pe cei păcătoşi să se întoarcă la credinţa în Dumnezeu, după cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „...În acelaşi timp, însă, Dumnezeu vroia ca prin corabia care se construia să-i facă şi pe cei ce făcuseră atâtea păcate să se gândească la faptele lor şi să se pocăiască, pentru ca să nu facă cunoştinţă cu mânia Lui. Facerea corabiei le lăsa vreme foarte multă şi îndestulătoare de pocăinţă, care ar fi putut să-i înduplece să-şi îndrepte greşelile dacă n-ar fi fost nişte oameni fără judecată. Într-adevăr, era firesc ca fiecare dintre ei, văzând pe drept cioplind la corabie, să-l întrebe pentru ce o face; şi, cunoscând astfel mânia lui Dumnezeu, să-şi dea seama de păcatele lor, dacă ar fi voit. Dar aceia n-au câştigat nimic nici din facerea corabiei; nu pentru că n-au putut, ci pentru că n-au vrut“.