„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Biblia - verset cu verset: Ultimii din cei şaptezeci şi doi de strămoşi ai omenirii amintiţi în „Lista Neamurilor“
Facerea 10, 29: „Ofir, Havila şi Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.“
Ioctan, fiul lui Eber, strămoşul care a dat numele poporului evreu, a avut în total treisprezece fii. Ofir, Havila şi Iobab sunt ultimii trei fii ai săi enumeraţi de Scriptură şi, totodată, ultimii din cei şaptezeci şi doi de strămoşi pe care capitolul al X-lea al cărţii Facerea îi aminteşte, capitol denumit „Lista Neamurilor“ de către specialiştii în arheologie biblică. Ofir (= loc roditor; belşug de aur) a fost cel care a dat naştere unui ţinut legendar al aurului, de unde flota lui Solomon va lua aur, argint, fildeş şi maimuţe (III Regi 9, 28; 10, 11 etc.). Arheologii au propus mai multe ipoteze de identificare a locului, toate discutabile: estul sau vestul Arabiei, estul Africii, India. Cea mai plauzibilă pare a fi însă aceea care plasează Ofirul în Africa, pe coasta Somaliei şi, de aici, ipoteza că numele continentului african ar veni de la numele cetăţii. Numele lui Havila (â cerc; nisip) se identifică cu numele unui ţinut al paradisului (Facerea 2, 11: „Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată ţara Havila, în care se află aur“), dar şi cu numele unui urmaş al lui Cuş (Facerea 10, 7). În fine, ultimul fiu al lui Ioctan, Iobab, al cărui nume se traduce prin jubilare sau gălăgie, a dat naştere unui trib arab.