„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa, fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca
Biblia - verset cu verset: Un indiciu al implicării divine în istorie, în funcţie de faptele oamenilor
Facerea 15, 16: „Ei însă se vor întoarce aici, în al patrulea veac de oameni, căci nu s-a umplut încă măsura nelegiuirilor amoreilor.“
Asupra acestui fragment biblic s-a scris mult, fie şi datorită apartenenţei sale la buchetul de făgăduinţe divine adresate lui Avraam. Nevoiţi să peregrineze patru sute de ani în exil, poporul care se va naşte din urmaşii patriarhului se vor întoarce în pământul făgăduit „în al patrulea veac de oameni“ sau „în a patra generaţie“, după alte traduceri. Necesitatea acestui exil a fost explicată de unii utilizând întocmai acest verset. În primul rând, s-a considerat că sămânţa lui Avraam avea nevoie de timp pentru a se înmulţi până la măsura în care să fie în stare să ia o ţară şi un teritoriu atât de vast în stăpânire. În al doilea rând, iubirea şi dreptatea divină pretindea pentru amoriţi o prelungire a zilelor de har, ca ei sau alţii să nu-L învinuiască pe Dumnezeu de nedreptate sau părtinire, când avea să vină timpul nimicirii şi al luării în stăpânire a ţării lor. Cu alte cuvinte, evreii nu erau pregătiţi să stăpânească ţara, nici Dumnezeu nu era gata să-i deposedeze pe amoriţi, sau, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, „Dumnezeu (...) se poartă cu îndelungă răbdare, ca să nu aibă nici un cuvânt de apărare (n.r. amoreii), pentru că ei înşişi şi-au mărit pedeapsa“. Finalul versetului, „căci nu s-a umplut încă măsura nelegiuirilor amoreilor“, este explicat într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, întocmai prin această îndelungă răbdare a divinităţii care amână momentul pedepsirii unui popor în speranţa întoarcerii sale la calea cea dreaptă. Cu alte cuvinte, „păcatele (oamenilor) încă n-au atins limita răbdării lui Dumnezeu”, sau, cum spune acelaşi Sfânt Ioan Gură de Aur, „încă n-au săvârşit atâta mulţime de păcate ca să fie pedepsiţi aşa“. Trebuie precizat că datorită riturilor păgâne şi a păcatelor lor, amoreii se bucurau de un renume rău, după cum putem afla şi în cartea a treia a Regilor 21, 26: „S-a purtat rău ca un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la faţa fiilor lui Israel“. Referitor la versetul biblic aflat în discuţie (Facerea 15, 16), părintele Ioan Sorin Usca scrie că reprezintă „încă un indiciu al implicării divine în istorie, evenimentele fiind în funcţie de faptele oamenilor, dar şi ale neamurilor“.