Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: Una dintre cele mai frumoase amiezi ale Vechiului Testament

Biblia - verset cu verset: Una dintre cele mai frumoase amiezi ale Vechiului Testament

Un articol de: Lucian Apopei - 28 Dec, 2009

Facerea 18, 1: „Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său.“

Acest capitol optsprezece al cărţii Facerii prezintă două dintre cele mai impresionante pasteluri vechi-testamentare: stejarul Mamvri şi cetăţile Sodoma şi Gomora. Evident, cele două construcţii sunt cu mult mai mult decât o compoziţie plastică, dar ele răzbat ca nişte note ce exprimă, dincolo de ele însele, o serie de trăiri şi manifestări de o profunzime extraordinară. În primul rând, stejarul Mamvri este locul binecuvântării divine prin prezenţa Persoanelor Sfintei Treimi, o primă expresie a bucuriei împărăţiei lui Dumnezeu comparată cu un ospăţ la care vor participa, alături de Domnul întreit în Persoane, Avraam şi Sarra. Aceste rânduri „cuprind unul din cele mai frumoase episoade ale Vechiului Testament. Naraţia e permanent învăluită într-o aură de mister. Cei Trei vorbesc când la plural, când la singular, şi tot aşa Li se vorbeşte“, după cum aflăm într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta. De cealaltă parte, Sodoma şi Gomora, prezentate în partea a doua a acestui capitol - dar şi în cel următor -, exprimă cea mai oribilă ilustrare imaginabilă a unor cetăţi corupte şi decadente, de numele cărora, mai apoi, posteritatea se va folosi pentru a reda limita înferioară din punct de vedere moral la care omul poate ajunge prin păcat.

Revenind la versetul de mai sus, constatăm răspunsul divin la atitudinea patriarhului Avraam, care, îndată ce primise porunca tăierii împrejur, a reacţionat fără şovăială. Dumnezeu „S-a arătat iarăşi lui Avraam“, consfinţind, după cum scrie Sfântul Ioan Gură de Aur, „şi iubirea de oameni a Stăpânului, dar şi recunoştinţa slujitorului Său“.