Biblia - verset cu verset: Una-i pârga, alta-i dijma

Facerea 4, 4:

„Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui“

Din acest verset, un cititor neavizat al Sfintei Scripturi ar putea socoti drept părtinitoare atitudinea lui Dumnezeu faţă de jertfele aduse de primii fii ai protopărinţilor omenirii. Este „căutată“, în sensul de „apreciată“, doar jertfa adusă de Abel, care, spre deosebire de Cain, alege cu grijă darurile jertfei sale. Sfântul Chiril al Alexandriei îl numeşte „sfinţitul şi preaînţeleptul“ pe Abel, care jertfeşte lui Dumnezeu „pe cele mai alese şi mai bune din turma sa. (...) Iar Cain nu face aşa, fiind foarte nepăsător“.

Ieromonahul Serafim Rose aminteşte în lucrarea „Cartea Facerii, Crearea lumii şi omul începuturilor“ despre aprecierea de care s-a bucurat Abel în faţa lui Dumnezeu şi despre faptul că primul nou-născut al protopărinţilor, Cain, nu a avut aceeaşi plăcere în faţa Creatorului: „Dar de ce s-a uitat Dumnezeu cu bunăvoinţă la jertfa lui Abel şi nu la cea a lui Cain? Era oare părtinitor? Chiar din scurtul text de aici vedem că Abel a adus din cele mai bune lucruri pe care le avea, «din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor»; dar Cain a adus doar din «roadele pământului» (n.r. - după cum am văzut în versetul din ediţia de sâmbătă a „Ziarului Lumina“), neîngrijindu-se să aducă ceea ce avea mai bun. Avea, în sine, gândul jertfei, dar cugeta cam aşa: «Păi, am să dau şi eu ce-oi avea». Nu a socotit aceasta ca pe ceva cu totul deosebit, pe când Abel s-a îngrijit să dea tot ce avea mai bun. Cain avea în chip firesc pornirea de a aduce jertfă, dar nu a adăugat de la sine bunăvoitoarea mulţumire a inimii sale, aşa cum a făcut Abel. De-aceea jertfa lui Abel a fost plăcută lui Dumnezeu, nu însă şi cea a lui Cain“.

Observăm deci că Dumnezeu apreciază la Abel ceea ce el face din toată inima şi din tot cugetul lui, în deplină libertate, coroborate cu credinţa legată de datoria lui de a mulţumi nu într-un mod silnic, ci cu toată dragostea. Sfântul Ambrozie exclamă foarte frumos în acest sens că „una este pârga şi alta este dijma. Pârga este un har mai mare, de o sfinţenie cu totul deosebită. De aceea a căutat Domnul spre Abel, fiindcă acesta n-a întârziat cu darul său şi l-a dăruit din pârga oilor sale“.

Ca majoritatea versetelor Sfintei Scripturi, şi acest fragment conţine o idee moralizatoare despre care Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă: „Deci ni se porunceşte să nu jertfim lui Dumnezeu cu zgârcenie laudele şi rugăciunile, nici să-I aducem Stăpânului orice, la nimereală, ci să-I închinăm ceea ce este de căpetenie în suflet, mai bine zis, însuşi sufletul întreg, cu toată dragostea şi hotărârea“.