„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Biblia - verset cu verset: Uniţi spre turnul mândriei
Facerea 11, 6: „Şi a zis Domnul: «Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă.»“
După ce s-a pogorât pe pământ „să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor“, Dumnezeu are încredinţarea că aceştia „nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă“. Cu alte cuvinte, după cum zice părintele Serafim Rose, ei „continuau să fie mândri, pornind acest înfricoşător proiect împotriva lui Dumnezeu“. Faptul că oamenii din acele vremuri erau de un neam şi vorbeau o limbă denotă o unitate în modul de trai, în gândire şi că „nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă“ reflectă o cădere de acord a tuturor în planurile lor de a obţine faimă. Ei trăiau o situaţie nefirească, răul devenind atât de ispititor, încât mulţi erau târâţi de tentaţia îmbrăţişării lui. Sfântul Ioan Gură de Aur se întreabă: „Dacă acum, când se bucură de atâta unire între ei, spune Dumnezeu, dacă acum, când se înţeleg unul cu altul, au alunecat spre o nebunie atât de mare, nu vor săvârşi, oare, fapte şi mai rele cu trecerea vremii?“. Spusele părintele Ioan Usca - „nici chiar pogorămintele lui Dumnezeu nu mai întorc sufletul beat de orgoliu de la rătăcirea sa. Doar o pedagogie severă îl mai poate salva“ - pot confirma un răspuns afirmativ la această întrebare. De aceea, poate, după cum vom observa în versetele următoare, Dumnezeu va alege să amestece graiurile oamenilor pentru a zădărnici planurile lor păcătoase.