Biblia - verset cu verset: Urmări ale netăierii împrejur în Scriptura Vechiului Testament

Facerea 17, 14: „Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu.“

Neducerea la îndeplinire a obligaţiilor impuse de legământul încheiat cu Dumnezeu, cele referitoare la tăierea împrejur, avea consecinţe triste. „Sufletul acela se va stârpi din poporul său“, aflăm din versetul de mai sus, situaţie care produce încă o asemănare a acestui ritual cu cel al botezului creştin, şi anume obligativitatea. „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 5), aspect completat de o credinţă puternică în Dumnezeu: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi“ (Marcu 16, 16).

În Scriptura Vechiului Testament, unii comentatori biblici au identificat aproximativ patruzeci de cazuri în care cel ce neglija vreo îndatorire religioasă, şi tăierea împrejur reprezenta una dintre ele, era ameninţat cu „stârpirea“ din poporul ales. Exemple în acest sens se pot întâlni la Ieşirea 12, 19: „Şapte zile să nu se afle dospitură în casele voastre; tot cel care va mânca dospit, sufletul acela se va stârpi din obştea lui Israel, fie străin sau băştinaş al pământului aceluia“; Leviticul 17, 10: „Dacă un om dintre fiii lui Israel şi dintre străinii care trăiesc între voi va mânca orice fel de sânge, Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului celui ce va mânca sânge şi-l voi stârpi din poporul său“; Numerii 19, 13: „Tot cel ce se va atinge de trupul mort al unui om şi nu se va curăţi, acela va întina locaşul Domnului; omul acela se va stârpi din Israel, căci n-a fost stropit cu apă curăţitoare şi este necurat şi necurăţia lui e încă asupra lui“. Astfel, un evreu netăiat împrejur îşi pierdea atât drepturile poziţiei sale sociale şi politice, cât şi religioase, ca urmaş al lui Avraam. Dacă ar fi să interpretăm ad-litteram alte traduceri ale Sfintei Scripturi, în care expresia „sufletul acela se va stârpi din poporul său“ apare sub forma „cel care nu se va tăia împrejur în ziua poruncită va fi ucis“, atunci urmările neascultării acestei porunci pot fi considerate drastice. În orice caz, cel netăiat împrejur era socotit ca un străin al poporului său, cu nici un fel de participare la binecuvântările legământului.