Biblia - verset cu verset: „Viaţa trupului animalic este o iradiere din viaţa speciei“

Facerea 1, 22: „Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: «Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!»“

În a cincea zi a creaţiei, Dumnezeu a făcut vieţuitoarele din apă şi păsările din aer, fiecare după felul lor, binecuvântându-le spre a se înmulţi. Crearea primelor fiinţe vii, înzestrate cu simţire, a reprezentat şi prima binecuvântare dată de Dumnezeu menţionată în Sfânta Scriptură. Moise consemnează această formulă aproape identic ca şi în versetul 28 din primul capitol al cărţii Facerea, când Dumnezeu a binecuvântat primii oameni, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul“, având însă „misiunea“ de a-l supune şi a stăpâni toate celelalte creaturi.

Cu privire la înmulţirea animalelor, despre care vorbeşte versetul de mai sus, părintele Dumitru Stăniloae spunea că „viaţa trupului animalic este o iradiere din viaţa speciei sau din viaţa de obşte a animalelor“. Se cuvine a afirma că acestea nu au suflete, idee exprimată în diverse religii păgâne. De asemenea, animalele, diferite în felul lor, nu pot avea aceeaşi fire, aşa cum susţine o teorie a evoluţiei universale, lansată în secolul XVIII de Eramus Darwin, bunicul lui Charles Darwin. Totodată, în animale nu pot „sălăşlui“ sufletele altor specii sau chiar sufletele oamenilor în vederea reîncarnării. Acest lucru a fost susţint dintotdeauna de Biserică, Sfântul Grigorie de Nyssa spunând în acest sens că „cei ce cred că sufletul rătăceşte în fiinţe cu natură diferită confundă proprietăţile naturii, amestecând şi încurcând lucrurile între ele: iraţionalul cu raţionalul, sensibilul cu insensibilul, care, dacă vin în contact unul cu altul, nu sunt despărţite între ele de nici o ordine firească. Or, să zicem că acelaşi suflet este acum cuvântător şi gânditor, purtând haina trupească corespunzătoare, iar acelaşi suflet alunecă, vârându-se în găuri ca şerpii sau se adună în stoluri ca păsările, sau se face vită de povară, sau carnivor acvatic, sau decade până la nesimţire şi face rădăcini, devenind ramuri copac şi odrăslind ramuri care cresc, apărând pe ele fie o floare, fie un fruct bun de mâncat, fie unul otrăvitor. Dar aceasta nu este altceva decât a crede că toate sunt la fel şi că în toate câte sunt există o singură fire, topită într-o generalizare confuză şi nedistinctă, de vreme ce nici o proprietate nu desparte corpurile unul de altul.“