„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: Viaţa-„unirea şi legătura minţii cu sufletul şi cu trupul“
Facerea 5, 16:
„După naşterea lui Iared, Maleleil a mai trăit şapte sute treizeci de ani şi i s-au născut fii şi fiice.“ Continuă prezentarea „catalogului“ strămoşilor omenirii, scrisă de autoul biblic Moise, în acest al cincilea capitol al cărţii Facerea. Sfinţii Părinţi consideră aceste rânduri în care este prezentată genealogia de la Adam la Noe extrem de importante, Sfântul Ioan Gură de Aur numindu-le „mare şi nespusă comoară“: „Ştiu că mulţi, uitându-se la catalogul numelor şi dând puţină luare-aminte cuvintelor citite, socotesc că spusele acestea nu au în ele nimic deosebit, ci sunt doar simple nume. Dar eu vă rog pe toţi să nu treceţi cu uşurinţă pe lângă cele scrise în dumnezeieştile Scripturi. Nu-i nici un cuvânt scris în Scriptură care să nu cuprindă în el multă bogăţie de idei; şi pentru că fericiţii profeţi au scris inspiraţi de Duhul Sfânt, de aceea cele scrise au mare comoară ascunsă în ele. Să nu te miri dar, dacă-şi făgăduiesc să-ţi arăt acum ascunsă în catalogul numelor mare bogăţie de idei. Nu este silabă, nu este chiar virgulă din Scriptură, în care să nu se afle comoară pusă în adâncul ei. De aceea, se cuvine ca, povăţuiţi de harul cel de sus şi luminaţi de Duhul Sfânt, cu astfel de gânduri trebuie să citim dumnezeieştile cuvinte.“ Vedem din acest verset că durata de viaţă se menţine încă la vârste foarte mari, în jurul a 900 de ani. Totuşi, viaţa umană, ca o consecinţă a căderii în păcat a protopărinţilor Adam şi Eva, are un sfârşit în această lume văzută, mai devreme sau mai târziu. Sfântul Antonie cel Mare, spunând că Dumnezeu a dăruit celor din ceruri nemurirea, celor de pe pământ - prefacerea, trecerea de la viaţă la moarte, dă o definiţie pe cât de punctuală, pe atât de completă a vieţii, ca fiind „unirea şi legătura minţii cu sufletul şi cu trupul“. Conform aceluiaşi Sfânt Părinte, moartea reprezintă „stingerea conştiinţei lor, fără pierderea celor împreunate, căci pentru Dumnezeu toate se păstrează şi după desfacere“.