„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: „Zi măcar «iartă-mă!»“
Facerea 3, 13:
„Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: «Pentru ce ai făcut aceasta?» Iar femeia a zis: «Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat»“. Lipsa de asumare a vinei pentru căderea în păcat se vede şi în cazul Evei. Ea nu spune că nu a păcătuit, indirect ea recunoscându-şi fapta, însă în locul pocăinţei aruncă vina pe şarpe. „Apoi (Dumnezeu) se îndreaptă şi spre aceea şi-i zice: Pentru ce n-ai păzit porunca? E ca şi când i-ar fi zis anume «Zi măcar «iartă-mă»!, ca să se smerească sufletul tău şi să fie mântuit. Şi iarăşi nu se aude nicidecum: Iartă-mă!. Ci răspunde şi ea zicând: Şarpele m-a amăgit, adică: Dacă el a păcătuit, ce sunt eu vinovată? … nici unul dintre ei nu s-a învrednicit să se învinovăţească pe sine însuşi, nici unul nu s-a aflat având o cât de mică smerenie“, explică Ava Dorotei dialogul dintre Dumnezeu şi Eva. Atitudinea femeii e aşadar similară cu cea a bărbatului: ea învinovăţeşte şarpele, ca şi pe Cel Care a îngăduit şarpelui s-o înşele. Dar uită un aspect, acela că omul fusese avertizat să păzească grădina! Se observă clar obiectivul diavolului, acela de a îndepărta pe om de Dumnezeu. Prin amăgirea protopărinţilor, aceştia s-au simţit „goi“ şi apoi s-au ascuns de la faţa Creatorului. „Diavolul ţinteşte acest mare obiectiv: să ne despartă de Dumnezeu. Nu-i va fi uşor să o facă direct, că aşa s-au încununat mulţi creştini care au simţit în ei puterea credinţei, ştiind că omul e făcut de Dumnezeu singur, numai pentru Dumnezeu şi nu se pot despărţi de El. Satana, care n-are o clipă de răgaz, gândeşte ca indirect să poată despărţi pe om de Făcătorul lui. Luptă cu orice chip să-l bage pe om în păcat, păcate de tot felul, şi, dacă reuşeşte, nu înseamnă că şi-a atins marele obiectiv, ci îi dă o mare întristare, care îl face să se considere pierdut, ca şi când nu mai poate fi iertat şi, descurajându-se, singur se desparte de Dumnezeu, şi, iată, acesta-i scopul atins de vrăjmaşul“, spune părintele Arsenie Papacioc, marele duhovnic de la Mănăstirea „Sfânta Maria“ din Techirghiol.