„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Biblia - verset cu verset: „Zi măcar «iartă-mă!»“
Facerea 3, 13:
„Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: «Pentru ce ai făcut aceasta?» Iar femeia a zis: «Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat»“. Lipsa de asumare a vinei pentru căderea în păcat se vede şi în cazul Evei. Ea nu spune că nu a păcătuit, indirect ea recunoscându-şi fapta, însă în locul pocăinţei aruncă vina pe şarpe. „Apoi (Dumnezeu) se îndreaptă şi spre aceea şi-i zice: Pentru ce n-ai păzit porunca? E ca şi când i-ar fi zis anume «Zi măcar «iartă-mă»!, ca să se smerească sufletul tău şi să fie mântuit. Şi iarăşi nu se aude nicidecum: Iartă-mă!. Ci răspunde şi ea zicând: Şarpele m-a amăgit, adică: Dacă el a păcătuit, ce sunt eu vinovată? … nici unul dintre ei nu s-a învrednicit să se învinovăţească pe sine însuşi, nici unul nu s-a aflat având o cât de mică smerenie“, explică Ava Dorotei dialogul dintre Dumnezeu şi Eva. Atitudinea femeii e aşadar similară cu cea a bărbatului: ea învinovăţeşte şarpele, ca şi pe Cel Care a îngăduit şarpelui s-o înşele. Dar uită un aspect, acela că omul fusese avertizat să păzească grădina! Se observă clar obiectivul diavolului, acela de a îndepărta pe om de Dumnezeu. Prin amăgirea protopărinţilor, aceştia s-au simţit „goi“ şi apoi s-au ascuns de la faţa Creatorului. „Diavolul ţinteşte acest mare obiectiv: să ne despartă de Dumnezeu. Nu-i va fi uşor să o facă direct, că aşa s-au încununat mulţi creştini care au simţit în ei puterea credinţei, ştiind că omul e făcut de Dumnezeu singur, numai pentru Dumnezeu şi nu se pot despărţi de El. Satana, care n-are o clipă de răgaz, gândeşte ca indirect să poată despărţi pe om de Făcătorul lui. Luptă cu orice chip să-l bage pe om în păcat, păcate de tot felul, şi, dacă reuşeşte, nu înseamnă că şi-a atins marele obiectiv, ci îi dă o mare întristare, care îl face să se considere pierdut, ca şi când nu mai poate fi iertat şi, descurajându-se, singur se desparte de Dumnezeu, şi, iată, acesta-i scopul atins de vrăjmaşul“, spune părintele Arsenie Papacioc, marele duhovnic de la Mănăstirea „Sfânta Maria“ din Techirghiol.








