Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Biblia - verset cu verset: „Zi măcar «iartă-mă!»“

Biblia - verset cu verset: „Zi măcar «iartă-mă!»“

Un articol de: Lucian Apopei - 02 Iulie 2008

Facerea 3, 13:

„Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: «Pentru ce ai făcut aceasta?» Iar femeia a zis: «Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat»“.

Lipsa de asumare a vinei pentru căderea în păcat se vede şi în cazul Evei. Ea nu spune că nu a păcătuit, indirect ea recunoscându-şi fapta, însă în locul pocăinţei aruncă vina pe şarpe. „Apoi (Dumnezeu) se îndreaptă şi spre aceea şi-i zice: Pentru ce n-ai păzit porunca? E ca şi când i-ar fi zis anume «Zi măcar «iartă-mă»!, ca să se smerească sufletul tău şi să fie mântuit. Şi iarăşi nu se aude nicidecum: Iartă-mă!. Ci răspunde şi ea zicând: Şarpele m-a amăgit, adică: Dacă el a păcătuit, ce sunt eu vinovată? … nici unul dintre ei nu s-a învrednicit să se învinovăţească pe sine însuşi, nici unul nu s-a aflat având o cât de mică smerenie“, explică Ava Dorotei dialogul dintre Dumnezeu şi Eva.

Atitudinea femeii e aşadar similară cu cea a bărbatului: ea învinovăţeşte şarpele, ca şi pe Cel Care a îngăduit şarpelui s-o înşele. Dar uită un aspect, acela că omul fusese avertizat să păzească grădina!

Se observă clar obiectivul diavolului, acela de a îndepărta pe om de Dumnezeu. Prin amăgirea protopărinţilor, aceştia s-au simţit „goi“ şi apoi s-au ascuns de la faţa Creatorului. „Diavolul ţinteşte acest mare obiectiv: să ne despartă de Dumnezeu. Nu-i va fi uşor să o facă direct, că aşa s-au încununat mulţi creştini care au simţit în ei puterea credinţei, ştiind că omul e făcut de Dumnezeu singur, numai pentru Dumnezeu şi nu se pot despărţi de El. Satana, care n-are o clipă de răgaz, gândeşte ca indirect să poată despărţi pe om de Făcătorul lui. Luptă cu orice chip să-l bage pe om în păcat, păcate de tot felul, şi, dacă reuşeşte, nu înseamnă că şi-a atins marele obiectiv, ci îi dă o mare întristare, care îl face să se considere pierdut, ca şi când nu mai poate fi iertat şi, descurajându-se, singur se desparte de Dumnezeu, şi, iată, acesta-i scopul atins de vrăjmaşul“, spune părintele Arsenie Papacioc, marele duhovnic de la Mănăstirea „Sfânta Maria“ din Techirghiol.