„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus ucenicii Lui ca să-I arate clădirile templului. Dar Iisus le-a zis: Vedeți toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se
05 Oct, 2024
Biblia - verset cu verset: Zidirea turnului din Babilon, a patra cădere spirituală a omului
Facerea 11, 8: „Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul.“
Acesta este momentul când oamenii sunt împrăştiaţi pe pământ. Situaţia reprezintă o consecinţă a căderii lor în păcat prin dorinţa de a-şi construi o faimă, voind să ducă mândria pe culmi foarte înalte. Origen a scris că „atâta timp cât oamenii nu se depărtează de Răsărit, Dumnezeu nu îi împrăştie“, amintind de migrarea lor dinspre răsărit şi conotaţiile ei spirituale. Zidirea turnului din Babilon a fost socotită de Sfântul Maxim Mărturisitorul în rândul celor şapte căderi spirituale ale omului. Răspunzând întrebării: „Ce înseamnă «De şapte ori va cădea dreptul şi se va ridica»?“, el spune: „Dreptul este aici Domnul nostru Iisus Hristos, singurul cu adevărat drept. Căci de El se zice că şi cade, şi se ridică în noi, ca unul ce a primit toate cele ale noastre. Iar firea noastră a căzut de şapte ori. Prima cădere s-a produs prin greşeala protopărintelui; a doua prin uciderea de om a lui Cain, care a introdus prima dată uciderea; a treia în vremea generaţiei lui Noe, asupra căreia n-a mai rămas Duhul lui Dumnezeu, deoarece oamenii erau numai trupuri; a patra pe vremea zidirii turnului; a cincea pe vremea generaţiei lui Avraam, din care singur acesta a plăcut lui Dumnezeu; a şasea pe, vremea lui Moise, a cărui generaţie sporise atât de mult în necredinţă, încât a fost trimis el de la Dumnezeu spre tămăduirea acestei necredinţe; a şaptea pe vremea generaţiei proorocilor, care a întrecut generaţiile de mai înainte în măsura răutăţii. Deci fiindcă, precum s-a zis, firea noastră a căzut de şapte ori, Domnul, mişcat de iubirea de oameni, a ridicat-o, unind-o cu Sine după ipostas“. Sfântul Chiril al Ierusalimului explică împrăştierea graiurilor ca o fragmentare a voinţei oamenilor, „pentru că gândul era împotriva lui Dumnezeu“.
