„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
06 Dec, 2025
Biblia - verset cu verset: Zidirea turnului din Babilon, a patra cădere spirituală a omului
Facerea 11, 8: „Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul.“
Acesta este momentul când oamenii sunt împrăştiaţi pe pământ. Situaţia reprezintă o consecinţă a căderii lor în păcat prin dorinţa de a-şi construi o faimă, voind să ducă mândria pe culmi foarte înalte. Origen a scris că „atâta timp cât oamenii nu se depărtează de Răsărit, Dumnezeu nu îi împrăştie“, amintind de migrarea lor dinspre răsărit şi conotaţiile ei spirituale. Zidirea turnului din Babilon a fost socotită de Sfântul Maxim Mărturisitorul în rândul celor şapte căderi spirituale ale omului. Răspunzând întrebării: „Ce înseamnă «De şapte ori va cădea dreptul şi se va ridica»?“, el spune: „Dreptul este aici Domnul nostru Iisus Hristos, singurul cu adevărat drept. Căci de El se zice că şi cade, şi se ridică în noi, ca unul ce a primit toate cele ale noastre. Iar firea noastră a căzut de şapte ori. Prima cădere s-a produs prin greşeala protopărintelui; a doua prin uciderea de om a lui Cain, care a introdus prima dată uciderea; a treia în vremea generaţiei lui Noe, asupra căreia n-a mai rămas Duhul lui Dumnezeu, deoarece oamenii erau numai trupuri; a patra pe vremea zidirii turnului; a cincea pe vremea generaţiei lui Avraam, din care singur acesta a plăcut lui Dumnezeu; a şasea pe, vremea lui Moise, a cărui generaţie sporise atât de mult în necredinţă, încât a fost trimis el de la Dumnezeu spre tămăduirea acestei necredinţe; a şaptea pe vremea generaţiei proorocilor, care a întrecut generaţiile de mai înainte în măsura răutăţii. Deci fiindcă, precum s-a zis, firea noastră a căzut de şapte ori, Domnul, mişcat de iubirea de oameni, a ridicat-o, unind-o cu Sine după ipostas“. Sfântul Chiril al Ierusalimului explică împrăştierea graiurilor ca o fragmentare a voinţei oamenilor, „pentru că gândul era împotriva lui Dumnezeu“.
